General

IN MEMORIAM

VEŞNICĂ RECUNOŞTINŢĂ,

îi vom purta dr. NECHITI RADU IOAN, pentru tot ce a realizat!

Expert în medicina veterinară, lectorul/formator autorizat dr. Nechiti, deşi putea preda orice disciplină din programa calificării TEHNICIAN VETERINAR, a ales să predea parazitologia, disciplină la care în numai o lună, urma să-şi susţină teza de doctorat.

Lectorul/formator dr. Nechiti Radu Ioan şi-a adunat performanţele şi pleacă grăbit din acest spaţiu, spre ETERNITATE,

lăsând în urmă cursanţii noştri calificaţi, cărora le-a transmis cu mare dăruire profesională, atât de multe, în orele de teorie de la sălile de curs şi mai ales la practica efectuată în diferite ferme de animale mari şi mici şi în Cabinetul Veterinar al SC Nikivet S.R.L.

Dr. Nechiti Radu Ioan a încurajat formarea profesională a adulţilor, identificând nevoia de formare, contribuind consecvent la realizarea programului de calificare TEHNICIAN VETERINAR, aducându-şi aportul la realizarea de performanţe.

Conducerea şi echipa cadrelor didactice ale

Institutului pentru Calificari INFO CENTER GROUP Sibiu

IN MEMORIAM 

 
 

 

Un pios omagiu
celui care a plecat mult prea devreme
la cele vesnice,
lectorului/formator
cercetator stiintific principal

 ing. IOAN COTȂRLEA

NU VĂ VOM UITA NICIODATĂ!

 

In plină primăvară, când codrii sunt plini de o nouă sevă, se stinge, nestiind ce face, scăpând parcă controlul atât de bine manageriat pană acum, de zeci de ani, cel care a fost in slujba silviculturii peste 49 de ani, remarcabilul ing. domnul Ioan COTARLEA.
După numai 6 ani de o excelenta colaborare, am pierdut un lector/formator minunat, un expert de inalt rang, un coleg si prieten drag.

Amenajarea pădurii, Regenerarea si ingrijirea arboretelor, Pepiniere forestiere, Impăduriri, Exploatarea pădurii sunt doar cateva discipline pe care domnul ing. Ioan Cotârlea le preda cu drag si pasiune, celor cu sete de cunoastere si cu dorinta de a imbrătisa noi ocupatii si calificari in piata fortei de muncă din silvicultura. Acestea sunt doar cateva discipline/materii predate de dansul, pentru ca nu avea timp pentru mai mult, desii specialitatea si experienta ii permitea sa predea orice, putând la catedră să inlocuioască pe oricine, oricând.

Noi, colegii Institutului pentru Calificări INFO CENTER GROUP Sibiu, il vom păstra in amintire si ii vom aduce o vesnică recunostintă!

Colectivul de cadre didactice si personal auxiliar al Institutului pentru Calificări INFO CENTER GROUP Sibiu transmite familiei indurerate in greaua incercare a vietii

SINCERE CONDOLEANŢE!

 

Importanta realizarii dezinfectiei, deratizarii si dezinsectiei

Pentru a intelege importanta realizarii dezinfectiei, deratizarii si dezinsectiei, va recomandam efectuarea cursului de specializare AGENT DEZINFECTIE, DERATIZARE, DEZINSECTIE (DDD), curs AUTORIZAT a carei prezentare o gasiti la pagina: www.sbinfo.ro

Urmariti in acest sens si anuntul dat de
Dr. Penţea Ioan Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari din Judeţul Sibiu

Profilaxia şi combaterea rozătoarelor ca vectori de răspândire a unor boli transmisibile la oameni şi animale

Transmiterea şi răspândirea unor agenţi patogeni (virusuri, bacterii, rickettsii, paraziţi) şi implicit a unor boli la animale şi de la animale la om, sau dintr-un loc în altul, sunt cauzate de contactul cu vectori contaminaţi, reprezentaţi de artropode (ţânţari, muşte, gândaci, căpuşe) dar şi de animale, în special de rozătoare (şobolani, şoareci, sau alte rozătoare din mediul silvatic).

Rozătoarele fac parte din clasa mamifere şi reprezintă, ca răspândire circa o treime din fauna globului pământesc.

În ţara noastră, conform unor date statistice, se pot întâlni un număr mare de rozătoare, grupate în şase familii, cu peste 35 de specii şi subspecii, caracterizate prin insuşiri de viaţă specifice, care explică rolul dăunător sub aspect economic şi al menţinerii şi răspândirii unor boli deosebit de grave.

Majoritatea rozătoarelor au un regim variat de hrană, atât de origine vegetală cât şi de origine animală, însuşire care le permite să se adapteze uşor la cele mai diferite surse de hrană.

În afara pagubelor economice, rozătoarele venind în contact permanent cu animalele domestice din exploataţii sau cu animalele sălbatice, pot fi considerate ca purtători de germeni şi vectorii principali în transmiterea a numeroase boli infecto-contagioase şi parauitare deosebit de grave, dintre care unele transmisibile la oameni cum sunt: leptospiroza, antraxul, turbarea, rujetul, bruceloza, tularemia, trichineloza, teniazele, ricketsiozele, toxinfecţiile alimentare, etc.

Înmulţirea şi răspândirea rozătoarelor este strâns legată de particularităţile lor de viaţă şi de hrană, fiind influenţată de condiţiile geoclimatice şi sociale, respectiv existenţa de locuinţe şi adăposturi insalubre, lipsa apei potabile şi a canalizării, schimbările de mediu, comerţul internaţional, practicile agricole noi, etc.

În ţara noastră cu climă continental excesivă rozatoarele au cele mai bune condiţii de dezvoltare şi înmulţire, implicit şi posibilitatea de a întreţine şi transmite cele mai diferite boli infecţioase şi parazitare.

Cele mai frecvente rozătoare intâlnite în ţara noastră sunt:

Şobolanul cenuşiu de casă care preferă cu predilecţie locurile cele mai umede ale locuinţelor sau alte spaţii cu umiditate, subsoluri, canale, pivniţe, magazii, grajduri, etc.). Este un animal omnivor (consumă orice aliment) distruge cerialele, legumele din magazii, risipeşte ce nu consumă şi murdăreşte alimentele cu urină şi fecale făcându-le impropii consumului pentru alte specii. Întrucât incisivii le cresc toată viaţa, ei rod permanent, distrugând mobile, textile, conducte, şi alte obiecte. Sunt lacomi şi îsi fac provizii de hrană. Se înmulţesc foarte activ, au o longevitate de 3-5 ani, cu 6-7 gestaţii pe an (în medie 30 zile fiecare gestaţie) cu 7-8 pui la nastere.Prezenţa lor poate fi identificată prin urmele lucioase lăsate de către labele lor prin circulaţie, prin excrementele proaspete de culoare brun-negru şi prin stricăciunile şi pagubele pe care le produc.

Şoarecele de casă este foarte răspândit trăieşte în locurile mai uscate ale locuinţelor ca: poduri, magazii, bucătării, cămări, sau alte spaţii unde găsesc hrană. Are un regim de hrană cu preferinţă pentru hrana vegetală (cereale sau legume şi fructe de orice fel), dar consumă, când găsesc, şi produse de origine animală Înmulţirea acestei specii se produce pe tot parcursul anului, femela naşte de 5 – 7 ori pe an, câte 4 – 8 pui Prezenţa lor se identifică prin mirosul specific al urinei sale „miros de şoarece”. Este un mare dăunător producând pagube materiale prin distrugerrea diferitelor obiecte şi prin deprecierea produselor alimentare.

Alte tipuri de rozătoare care vieţuiesc în ţara noastră sunt şoarecele de câmp, şoarecele de pădure, şobolanul de câmp şi şobolanul de apă.

Toate speciile de rozătoare au o acţiune nefavorabilă asupra sănătăţii oamenilor şi a animalelor prin pagubele materiale, prin discomfortul cauzat ca prezenţă şi miros, dar în mod special prin transmiterea unor boli infecto-contagioase şi parazitare.

Din aceste motive, profilaxia şi combaterea rozătoarelor constituie o ţintă cu importanţă majoră pentru toţi factorii administrativi şi de specialitate implicaţi, stabilindu-se în acest scop programe cu acţiuni specifice care să ducă la reducerea numerică prin limitarea înmulţirii si a răspândirii lor.

Acţiunea de prevenire şi combatere a rozătoarelor cuprinde o serie de etape condiţionate de particularităţile bioecologice şi alţi factori importanţi, respectiv:

  • cunoaşterea amănunţită a modului lor de viaţă şi de hrană;
  • pregătirea profesională, instruirea şi atestarea specialiştilor deratizatori;
  • delimitarea suprafeţei infestate;
  • selectarea metodei de combatere;
  • stabilirea spaţiilor de distribuire a momelilor;
  • aplicarea metodelor de deratizare;
  • inspectarea rezultatelor obţinute şi distrugerea cadavrelor rezultate;
  • continuarea măsurilor de combatere performante şi preventive.;

Combaterea rozătoarelor se poate realiza prin:

Masuri profilactice care urmăresc :

  • salubrizarea permanentă a colectivităţilor urbane şi rurale;
  • limitarea posibilităţilor de hrănire prin blocarea accesului acestora la alimente, ceriale, deşeuri alimentare, gunoaie, etc.
  • depozitarea alimentelor pe rafturi în recipiente etanşe pe care nu le pot roade (sticlă, metal emailat, etc.)
  • impiedicarea pătrunderii rozătoarelor în clădiri, imobile prin: fundaţii şi pavimente impermeabile, prin aplicarea de sifoane la pardoseală şi la canalizări, etc.)
  • deratizarea şi igienizarea vecinătăţilor pentru distrugerea focarelor instalate deja.
  • indepărtarea depozitelor de gunoaie, a resurselor de hrană şi ambalaje, din subsoluri, podurile locuinţelor din depozitele de lemne, de alimente sau de furaje..

Măsuri de combatere mecanică.

 Prin utilizarea de curse şi capcane din lemn sau metalice, tubulatură sau spaţii inchise prevazute cu orificii, in care se pot aplica momeli rodenticide sub forma de pastă sau pulberi.

Masuri de combatere biologic.

 Prin prezenţa duşmanilor naturali ai rozătoarelor, respectiv animalele carnivore (câine, pisică, lup, vulpe, viezure, jder, dihor, nevăstuică), alături de păsările răpitoare (uliu, bufniţa, cucuvea, coţofana, stârc, barza), asigurând un mediu propice pentru înmulțirea prădătorilor lor naturali, măsură care trebuie evaluată ca atare, în ansamblul metodelor de luptă impotriva acestor specii de rozătoare.

Masuri de combatere chimica.

 Prin utilizarea unor substanţe chimice, cu acţiune de intoxicare rapidă sau lentă, care trebuie să întruneasca anumite calităţi si eficacitate, respectiv:

  • să fie toxice numai pentru rozătoare, fără a afecta alte specii de animale şi păsări sau oameni;
    • să fie în termene de garanţie şi valabilitate să prezinte date despre denumirea comercială, substanţa activă, formularul de avizare, firma producătoare, grupa de toxicitate, numărul avizului şi data eliberării;
    • să fie absorbite repede şi in totalitate în organismul rozătoarelor şi să se elimine cât mai greu, pentru ca moartea lor să se producă lent, după câteva             zile, pentru a nu creea panică sau să alarmeze pe ceilalţi şobolani, sau şoareci care astfel sesizaţi nu mai consumă substanţele toxice sau părăsesc spaţiul supus deratizării;
    • să fie uşor de preparat şi aplicat ca pulbere pentru prăfuirea galeriilor sau ca momeli alimentare;
    • momelile se aplică pe suport alimentar: carne, salamuri, grăunţe, etc. aplicate pe căile de acces al rozătoarelor puse în serie la distanţe unele de altele;

Acţiunile de deratizare trebuie executate de operatori economici şi persoane instruite, testate şi autorizate, iar persoanele de execuţie să fie dotate cu echipament de protecţie adecvat şi să facă dovada examenelor medicale periodice.

Ţinând cont de modul de trai, hrană şi înmulţire a rozătoarelor, cât şi de nivelul posibilităţilor actuale economice, sociale şi de combatere, trebuie reţinut faptul că aceste specii nu pot fi distruse total, iar prin metodele uzuale se poate reduce doar proliferarea şi răspândirea lor în teritoriu, inclusiv limitarea posibilităţii de răspândire a bolilor transmisibile.

Ordonanţa de urgenţă nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei

Extras:

În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă:

a) educaţia se referă la programele şi activităţile de formare academică sau profesională iniţială şi continuă.

b) organizaţia furnizoare de educaţie este o instituţie de învăţământ, o organizaţie nonguvernamentală sau o societate comercială, care, potrivit statutului, desfăşoară activităţi ori programe legal autorizate de formare iniţială sau continuă;

c) programele de studii concretizează oferta educaţională a unei organizaţii furnizoare de educaţie;

d) beneficiarii direcţi ai educaţiei sunt elevii şi studenţii, precum şi persoanele adulte cuprinse într-o formă de educaţie;

e) beneficiarii indirecţi ai educaţiei sunt angajatorii, angajaţii, familiile beneficiarilor direcţi şi, într-un sens larg, întreaga societate;

f) cadrul naţional al calificărilor cuprinde în mod progresiv şi corelat gradele, diplomele sau certificatele de studiu care atestă nivelurile distincte de calificare, exprimate în termenii rezultatelor în învăţare. Cadrul naţional al calificărilor este comparabil şi compatibil cu cel european corespunzător.

 

(1) Calitatea educaţiei este ansamblul de caracteristici ale unui program de studiu şi ale furnizorului acestuia, prin care sunt satisfăcute aşteptările beneficiarilor, precum şi standardele de calitate.

(2) Evaluarea calităţii educaţiei constă în examinarea multicriterială a măsurii în care o organizaţie furnizoare de educaţie şi programul acesteia îndeplinesc standardele şi standardele de referinţă. Atunci când evaluarea calităţii este efectuată de însăşi organizaţia furnizoare de educaţie, aceasta ia forma evaluării interne. Atunci când evaluarea calităţii este efectuată de o agenţie naţională sau internaţională specializată, aceasta ia forma evaluării externe.

(3) Asigurarea calităţii educaţiei este realizată printr-un ansamblu de acţiuni de dezvoltare a capacităţii instituţionale de elaborare, planificare şi implementare de programe de studiu, prin care se formează încrederea beneficiarilor că organizaţia furnizoare de educaţie satisface standardele de calitate. Asigurarea calităţii exprimă capacitatea unei organizaţii furnizoare de a oferi programe de educaţie, în conformitate cu standardele anunţate. Ea este astfel promovată încât să conducă la îmbunătăţirea continuă a calităţii educaţiei.

(4) Controlul calităţii educaţiei în instituţiile de învăţământ preşcolar, primar, gimnazial, profesional, liceal şi postliceal presupune activităţi şi tehnici cu caracter operaţional, aplicate sistematic de o autoritate de inspecţie desemnată pentru a verifica respectarea standardelor prestabilite.

(5) Îmbunătăţirea calităţii educaţiei presupune evaluare, analiză şi acţiune corectivă continuă din partea organizaţiei furnizoare de educaţie, bazată pe selectarea şi adoptarea celor mai potrivite proceduri, precum şi pe alegerea şi aplicarea celor mai relevante standarde de referinţă.

(1) Calitatea educaţiei reprezintă o prioritate permanentă pentru orice instituţie, organizaţie sau unitate de învăţământ, precum şi pentru angajaţii acesteia. Predarea şi învăţarea de calitate contribuie la dezvoltarea personală a elevilor, studenţilor şi a altor beneficiari de educaţie, la bunăstarea societăţii şi la păstrarea şi ameliorarea mediului.

(2) Politicile promovate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi strategiile specifice de aplicare a acestora contribuie la evaluarea, asigurarea, controlul şi îmbunătăţirea permanentă a calităţii educaţiei. Finanţarea din surse publice a educaţiei se face, în primul rând, în funcţie de calitate.

(3) Instituţiile de învăţământ trebuie să funcţioneze astfel încât prin calitatea activităţii să satisfacă încrederea publică, iar învăţământul să se afirme ca bun public.

(4) Politicile de asigurare a calităţii educaţiei din România sunt permanent corelate cu acţiunile promovate la nivel european şi mondial.

 

(1) La nivel de organizaţie furnizoare de educaţie şi la nivel de sistem educaţional, prezenta ordonanţă de urgenţă are ca obiective principale:

a) îmbunătăţirea calităţii educaţiei prin stabilirea şi implementarea de mecanisme instituţionale şi procedurale de evaluare, asigurare, control şi îmbunătăţire a calităţii;

b) producerea şi diseminarea de informaţii sistematice, coerente şi credibile, public accesibile despre calitatea educaţiei, oferite de diferitele organizaţii prezente pe piaţa educaţională din România;

c) protecţia beneficiarilor de educaţie;

d) crearea unei culturi a calităţii la nivelul organizaţiei furnizoare de educaţie;

e) fundamentarea politicilor şi strategiilor sectoriale în domeniul educaţiei.

(2) În cadrul învăţământului superior, evaluarea comparativă transinstituţională a programelor de studii universitare are drept consecinţă finanţarea diferenţiată, în funcţie de calitatea diferită a programului oferit, şi condiţionează accesul instituţiilor de învăţământ superior la granturi de cercetare.

Confucius – principiile educației absolute

Puțini cunosc că unul dintre primii mari umaniști ai lumii a fost Confucius. Pe la 490-480 îen, enunță în clar aceste principii ale umanismului: cavalerismul; dreptatea; umanitatea; pietatea.

Tot Confucius este primul om care realizează că o societate performantă, progresistă, trebuie să aibă ca obiectiv … EDUCAȚIA ABSOLUTĂ, definind principiile acestei performanțe sociale:

  • scopul fundamental al educației este să te aducă să fii ceea ce ești;
  • educația să fie nediscriminatorie;
  • totul se învață (nu există oameni deștepți și oameni proști, ci doar oameni care gândesc și alții care refuză să gândească – nu există nu pot, există nu vreau);
  • relațiile umane se bazează numai pe ierarhie, ierarhie construită pe merite care rezidă din sistemul educativ etapizat, progresiv și selectiv;
  • educația nu trebuie să judece ci doar să te facă mai bun;
  • educația trebuie să insufle virtutea și ordinea;
  • virtute și ordine există doar dacă există morală;
  • morala are la bază regula reciprocității, regula omeniei, regula bunei-cuviințe, regula pietății;
  • regulile există doar dacă există cele cinci relații de bază: relația copil-tată-mamă, relația copil vârstnic – copil tânăr, relația soț – soție, relația bătrâni – tineri, relația conducător – supus;
  • educația absolută coexistă cu justiția, justiția fiind forma supremă de educație. Justiția trebuie să fie imediată precum fapta, precaută și să nu abdice de la scopul formativ care se va răsfrânge individual și colectiv;
  • educația înainte de a fi un drept egal, ea este o severitate. Severitatea este cea care cerne meritele.

… interesantă viziune.