Cursuri

7 MOTIVE PENTRU A TE AUTORIZA CA ȘI INSTRUCTOR SPORTIV

Anul 2020 este unul benefic schimbărilor. De aceea, îți propun așa, ca de început de an, să te gândești să investești în tine. Ești obișnuit să fii mereu în primele rânduri din cadrul competițiilor sportive? Dacă ești o fire sportivă, te invit să descoperi care sunt cele mai importante motive pentru a deveni Instructor Sportiv cu acte în regulă.

Ce înseamnă de fapt a fi instructor sportiv? 

A fi instructor înseamnă ca deţii competenţe profesionale de instruire. Asta denotă că tu ești capabil să-i înveți pe alții, cum să-și coordoneze mișcările și acțiunile sportului pe care-l practică, indiferent de tipul si categoria ariei sportive recunoscute de Ministerul Tineretului și Sportului din România. Pe cei care sunt sportivi începători îi vei învăța lucrurile de bază, mișcări și tehnici de joc. Sportivii experimentați pot fi deopotrivă ajutați să-și perfecționeze talentul, să-și îmbunătăţească performanţa.

1.Te poţi angaja la Stat sau poţi să devii antreprenor sportiv

Dacă ești instructor sportiv autorizat, îți poți derula activitatea atât ca angajat în interiorul unor baze sportive, centre, cluburi, asociaţii, P.F.A.-uri, I.I.-uri cât și în exteriorul lor, în colaborare, unde poți desfășura antrenamente sportive și pe diverse terenuri de sport sau săli de antrenament dotate corespunzător sportului practicat.

2.Unde îți poți desfășura activitatea?

Indoor și outdoor! Da! Sportivilor le place diversitatea, să exerseze atât înăuntru cât și afară, funcţie de starea vremii / condițiile meteo şi de tipul sportului.

3.Sporturi de performanță recunoscute

Ministerul Tineretului și Sportului recunoaște activitățile instructorului sportiv, în diverse ramuri sportive de performanță. Printre cele mai căutate se numără artele marțiale, atletismul, culturismul și fitnessul, dans sportiv, ecvestră, fotbal, gimnastică, gimnastică ritmică, golf, handbal, karate, scrimă, șah, tenis, tenis de masa, tir sportiv, tir cu arcul, volei, și multe altele. Chiar aici, pe website-ul nostru, Info Center Group, găsești lista completă cu sporturile pentru care poți să te autorizezi.

4.Această meserie îți dă voie să-i instruiești și educi pe alții în mod legal

În copilărie obișnuiai să faci jocuri de rol prin care controlai de fapt jocul și participanții săi? Asta înseamnă că stai bine cu abilitățile de instruire.

Instructorul sportiv este cel care identifică, analizează, instruiește și își sfătuiește sportivii să se dezvolte și să perfecționeze mai departe.

Nu uita, ca instructor sportiv vei fi nevoit să fii mereu în formă și să empatizezi cu sportivii tăi. Arată-le ce au de făcut, practic. Explică-le clar, pas cu pas, menținând un ton cald și prietenos, dar în același timp, ferm.

Instructorul sportiv este dator să studieze continuu și să întocmească diverse programe şi planuri de lecţie sau instruire pentru a-și ajuta sportivii pe care-i are sub tutelă.

5.Instrucție sportivă individuală sau colectivă 

Uneori, vei fi nevoit să lucrezi cu sportivii individual. Alteori, poți coordona chiar echipe sportive. Tu te vei ocupa de luarea deciziilor, monitorizarea evenimentelor și soluționarea eventualelor situații mai delicate.

6.Tu vorbești, ei ascultă

Dacă ești expresiv și prețuiești acuratețea informațiilor, oamenii vor veni la tine ca să afle lucruri noi. Fiecare sport deschide o lume întreagă și are un spectru larg de activități. De la antrenamente de bază, până la competiții. Tu, ca instructor sportiv vei însemna totul pentru un sportiv. El își va pune toată încrederea în tine și te va asculta.

7.Exerciții de autocontrol

Orice job vine cu responsabilități și trebuie să îți asumi niște riscuri. Ce se întâmplă atunci când ai o problemă personală care te macină? Răbufnești și îți verși nervii pe ceilalți din jur, sau reușești să te stăpânești? Arată-le tuturor că se pot baza pe tine, că ești o persoană serioasă, care nu se lasă condus de propriile emoții. Echilibrul este cheia unui instructorul sportiv de succes.

Talentul și dezvoltarea personală continuă îți pot asigura un succes real, în lumea sportului. E greu să te decizi dacă acesta este într-adevăr drumul tău. Ca și instructor sportiv, trebuie să ai abilități pentru a putea crește performanța celor care vin la tine să-i pregătești. Dacă vrei să afli mai multe informații despre acest curs, o poți face accesând link-ul acesta. De asemenea, e ușor să aplici la specializarea ”Instructor Sportiv”. Tot ce trebuie să faci este să completezi formularul de înscriere, să-ţi trimiţi actele necesare înscrierii și gata. Pregătește-te să te autorizezi în cel mai scurt timp!

Autor A. Pogaceanu

Cursuri autorizate în silvicultură

INSTITUTUL PENTRU CALIFICĂRI INFO CENTER GROUP vă oferă 100 CURSURI  în diverse domenii de activitate, printre acestea 7 cursuri în domeniul silviculturii, care pot fi vizualizate pe siteul nostru www.sbinfo.ro
după cum urmează:

 

 

 

 

1) Curs autorizat TEHNICIAN ÎN SILVICULTURĂ, 1080 ore calificare nivel 3
http://sbinfo.ro/curs-tehnician-in-silvicultura/

2) Curs autorizat PĂDURAR, 720 ore calificare nivel 2
 http://sbinfo.ro/curs-padurar/

3) Curs autorizat PAZNIC DE VÂNĂTOARE, 720 ore calificare nivel 2
http://sbinfo.ro/curs-paznic-de-vanatoare/

4) Curs autorizat OPERATOR LA COLECTATUL SI MANIPULATUL LEMNULUI, iniţiere 60 ore
http://sbinfo.ro/curs-operator-la-recoltatul-si-manipulatul-lemnului/

5) Curs autorizat OPERATOR LA RECOLTAREA ŞI TOALETAREA ARBORILOR FORESTIERI, iniţiere 60 ore
http://sbinfo.ro/curs-operator-la-recoltarea-si-toaletarea-arborilor-forestieri/

6) Curs autorizat RANGER, specializare 130 ore
http://sbinfo.ro/curs-ranger/

7) Curs autorizat PISCICULTOR, specializare 100 ore
http://sbinfo.ro/curs-piscicultor/

V-am indicat pe site-ul nostru www.sbinfo.ro repere pentru cursurile furnizate de noi.

Cerinţe obligatorii – Evaluări de risc la securitatea fizică

Legea 333/2003 prevede la art.2 alin. (1) : ” … societăţile comerciale, indiferent de natura capitalului social, precum şi alte organizaţii care deţin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite în prezenta lege unităţisunt obligate să asigure paza acestora.” HG nr. 301/2012 ( Normele de aplicare a Legii nr.333/2003) prevede la art.2 alin. (1) că  “Adoptarea măsurilor de securitate a obiectivelor, bunurilor, valorilor prevăzute de lege se realizează pe baza unei analize de risc la securitatea fizică “ si la art.2 alin (3) din anexa precizează că:  „ Adoptarea măsurilor de securitate se realizează în conformitate cu analiza de risc efectuată de unitate, prin structuri de specialitate sau prin experţi abilitaţi.” Analiza de risc la securitate fizica pentru unitățile înființate după 16.06.2012, este obligatorie ( atentie!) de la data începerii activităţii, iar pentru cele înființate înainte de 16.06.2012  termenul limită a fost 1 iulie  2018  . Lipsa analizei este sancționată cu amenda intre 10 000-20 000 lei, cf art.3 pct.2 şi art.4 lit. d din HG 301/2012. Lucrarea este efectuată de consultanţi/experţi acreditaţi în ocupaţia EVALUATORI DE RISC LA SECURITATEA FIZICA, înscrişi în R.N.E.R.S.F., iar INFO CENTER GROUP SRL realizează curs de perfecţionare, curs ce stă la baza pregătirii profesionale a celor care doresc să practice în acest domeniu.

Alte informaţii găsiţi la pagina https://sbinfo.ro/curs-evaluator-de-risc-la-securitatea-fizica/

Curs de calificare Tehnician veterinar

“Fiecare animal este frumos in felul sau si important este ca il aveti si ca va iubeste si il iubiti ” si as mai adauga ca este important sa-l aveti si sanatos. De aceea pentru cei care iubesc animalele si doresc sa le si ajute, am venit cu oferta de a invata mai intai, cum sa le ajute, in mod corect, din punct de vedere sanitar-veterinar. De aceea recomandam realizarea cursului Tehnician veterinar, curs autorizat, de calificare, curs cu multa practica la cabinete medicale, policlinici, farmacii sanitar-veterinare si ferme de animale, curs la finalul caruia veti putea si sa lucrati legal, in baza certificatului de calificare obtinut, vezi foto la pagina http://sbinfo.ro/curs-calificare-tehnician-veterinar/
Locuri de munca exista, tehnicienii veterinari sunt chiar cautati in piata muncii si noi angajam in mod autorizat, prin agentia proprie.

Cursul de calificare Tehnician veterinar, este valabil pe viata atat national cat si UE. Certificatul de calificare este singurul tip de certificat recunoscut de UE si toate tarile ce au aderat Conventiei de la Haga.

Inscrieri la curs puteti gasiti online la web: www.sbinfo.ro
sau www.cursuri-sibiu.ro

Alte informatii la tel. 0745369686

Pret bun, curs de calitate si multa recunoastere si recunostinta pentru iubitele animale!

Gânduri de Ziua Femeii

Din iniţiativa unor femei cu un simţ civic şi revoluţionar demn de lăudat în anul 1910 cu ocazia Internaţionalei Socialiste reunite la Copenhaga s-a decis că trebuie stabilită o zi internaţională a Femeii, femeia fiind la vremea aceia încă un cetăţean de rangul doi, fără drept de vot şi cu alte drepturi mult diminuate faţă de bărbat.

Data precisă de 8 Martie a fost decisă de abia la încheierea Primului Război Mondial, când această dată a fost și este în continuare recunoscută pe intreg mapamondul ca sărbătoarea internaţională a femeii, luna martie fiind prima lună a primaverii, când toată natura renaşte, prinde viaţă şi razele soarelui începe să ne mângâie uşor.

Ziua Femeii nu poate fi sărbătorită numai intre doamne, fiindcă dacă gândim logic şi realist, doamnele şi domnişoarele numai alături de bărbaţi se pot  simţi cu adevărat femei, pot deveni mame şi astfel îşi împlinesc importanța menirea pe acestă lume.

Consider că majoritatea bărbaţiilor realizează că femeile, acest miracol şi mister, sunt cele mai frumoase, plăcute şi necesare fiinţe de pe Pămînt.

Ele au reprezentat și reprezintă cea mai bună sursă de inspiraţie pentru scriitori, sau pictori, pentru femei s-au ţinut cele  mai motivate discursuri şi tot femeia a stat la începutul marilor schimbări în lume.

Femeile sunt dădacele noastre în copilărie, tovarăşele noastre în vremea maturităţii, sprijinul nostru la bătrâneţe, consolarea noastră în nenorociri şi victimele noastre în toate timpurile.

În viaţa de zi cu zi, femeia are foarte multe indatoriri pe care trebuie să le îndeplinească cu succes, respectiv în postura de: fiică, femeie, prietenă, soţie, casnică, mamă şi în multe cazuri şi cu un servici ca loc de muncă.

Pe lângă aceste provocări în sarcina femeii  i se adaugă găsirea de soluţii pentru probleme adiacente : bunăstarea financiară şi socială a familiei, educaţia copiilor şi uneori a ei insâşi şi a soţului, seninătate psihică, condiţie fizică acceptabilă, gestionarea treburilor casnice în aşa mod în care să se poată ocupa şi de copii şi după caz, de un servici care de cele mai multe ori îi ocupă o mare parte din timp.

Pentru toate aceste activităţi este necesar ca femeii să i se asigure de cei din jur înţelegere, o viaţă liniştită, echilibrată, chiar dacă, din păcate există unele cazuri în care acest ideal nu se regăseşte.

Datorită  calitățiilor și a atributelor menționate cât şi a altora, noi partenerii de viaţă a femeii suntem obligaţi să îi acordăm permanent, în tot cursul vieţii, indiferent de relaţia în care ne regăsim cu aceasta, tot respectul ce i se cuvine şi pe care îl merită cu prisosinţă.

S-a creiat o deprindere, precum să îi oferi unei femei flori şi să îi spui cuvinte frumoase doar cu anumite ocazii, însă în mod contrar este obligatoriu ca toate zilele obişnuite să fie cele mai oportune pentru a face un gest tandru sau un compliment unei femei.

Doamnelor şi domnişoarelor, cu acest prilej vă doresc multă sănătate, fericire şi noroc în tot ce întreprindeţi. Să vă bucuraţi de iubirea părinţilor, a soţilor, a prietenilor şi a copiilor voştri în fiecare zi a anului, dar în special astăzi.

Îmi doresc ca noi, bărbaţii. să avem mai multă înţelepciune pentru a oferi femeilor din viaţa noastă toată atenţia şi dragostea pe care le merită.

La mulţi ani !

Dr.Penţea Ioan – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari din Judeţul Sibiu

Recomandări pentru perioada Postului premargător Sărbătorilor de Paşte

În perioada Postului premergător Sărbătorii de Paşte, populaţia care respectă această tradiţie creştină, solicită pentru consum produse alimentare specifice, respectiv, produse de morărit şi panificaţie, soia, fasole, mazăre, alte sortimente de legume, fructe, verdețuri proaspete, produse de patiserie şi zaharoase, alimente conservate, ciuperci, produse naturiste, solicitare care determină operatorii din domeniul alimentar să pună pe piaţă cantităţi mai mari de astfel de alimente decât în mod obişnuit.

         Având în vedere volumul mare de produse alimentare din aceste sortimente. care se regăsesc la procesare sau în distribuţie pe piaţa de consum, există riscul ca pe parcursul lanţului alimentar să fie supuse contaminării cu microorganisme sau prin substanţe chimice (contaminanţi naturali care sunt introduşi accidental sau prin tratarea inadecvată a alimentelor) respectiv prin :

  • contaminare biologică – bacterii, fungii, viruşi sau paraziţi,
  • contaminanţi chimici – care includ substanţe chimice provenite din mediu,conaminanţi, metale grele sau alte reziduuri.

          Din acest motiv este absolut necesar ca siguranţa produselor alimentare să poată fi obţinută şi controlată prin metode care să asigure identificarea şi înlăturarea pericolelor potenţiale de contaminare, înainte de consumul produsului finit.

          Legislaţia şi regulile din domeniul siguranţei alimentelor pe întregul lanţul alimentar, obligă operatorii din acest domeniu de activitate, să garanteze că alimentele sunt sigure pentru consumatorul final şi nu prezintă risc pentru sănătatea populaţiei.

     În perioada cu tradiţii religioase (cum este Postul Paștelui) personalul de specialitate din cadrul servicilor sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, se implică cu profesionalism în protejarea populaţiei, prin monitorizarea şi intensificarea acţiunilor de control tematic,  urmărind respectarea normelor de funcţionare şi igienă în obiectivele furnizoare de materii prime, în unităţi de procesare, unităţi de depozitare şi comercializare, pieţe agroalimentare şi alte obiective care pot fi considerate în anumite condiţii cu risc alimentar, prin:

– Asigurarea asistenţei de specialitate în funcţie de cerinţele legislative, la nivel judeţean, la circumscripţiile sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor locale şi în unităţiile de procesare şi desfacere cu volum mare de produse alimentare..

– Efectuarea de controale şi inspecţii planificate, corelate cu gradul de risc a unităţiilor, stabilit în urma evaluării şi luarea de măsuri corective.

– Supravegherea prin analize de laborator a calităţii şi salubrităţii, materiilor prime, produse finite, din probe afluite pentru examene fizico-chimice, microbiologice, pentru determinarea aditivilor, a contaminanţilor, pesticide, precum şi prin teste de sanitaţie pentru supravegherea stării de igienă a unităţilor..

– Colaborare cu celelalte instituţii judeţene, cu atribuţii în acest domeniu, D.S.P.  A.P.C.  D.A.J.  I.P.J. asociaţii pe produs, operatori economici, etc.

         În aceiaşi măsură pentru prevenirea apariţiei unui discomfort alimentar, sau toxiinfecţii alimentare  sunt responsabilizaţi, în contextul normelor sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor şi consumatorii de alimente specifice aceastei perioade, cu respectarea unor recomandări care se referă la:

  • achiziţionarea alimentelor de origine non-animală specifice postului numai din spaţii sau unităţi înregistrate sanitar veterinar, care garantează, prin examen de specialitate, calitatea şi salubritatea acestora, evitând comerţul “stradal”(atenţie la ciuperci, urzicuţe, sucuri sau diferite produse conservate la domiciliul unor comercianți, neautorizați);
  • citirea cu atenţie a instrucţiunilor de pe etichetele produselor alimentare, ambalate, care în mod obligatoriu trebuie să conţină informaţii privind elementele componente, modul de păstrare, preparare corectă şi termenul de valabilitate;
  • păstrarea corectă a alimentelor pentru a evita deprecierea calitativă,în frigider, în spaţii uscate la temperaturi optime, după caz;
  • evitarea manipulării alimentelor de către persoane care prezintă leziuni la nivelul degetelor de la mâini;
  • păstrarea în condiţii de maximă igienă a tuturor suprafeţelor destinate preparării alimentelor (mese, blaturi,veselă, etc);
  • folosirea la prepararea alimentelor numai a apei potabile;
  • spălarea atentă a fructelor, a zarzavaturilor şi verdeţurilor folosite în reţetele culinare sau când acestea se consumă crude;
  • asigurarea condiţiilor de protecţie necesare evitării oricărui contact între alimentele destinate consumului şi insecte, rozătoare, sau alte animale;
  • gestionarea corectă a resturilor vegetale;

         Cu referire la aprovizionarea cu peşte sau produse din peşte, alimente care se pot consuma  în anumite zile din perioada Postului, atenţionăm ca populaţia să cunoască următoarele:

         Peştele se comercializează în stare vie, refrigerată, congelată, sărată, uscată, afumată, marinată, conservată etc. Comercializarea acestuia este admisă numai în unităţi specializate, sau secţii ale magazinelor alimentare înregistrate sanitar veterinar.

         Peştele în stare vie – care se păstrează în vase speciale cu apă, nu mai mult de 24 de ore.

         Suprafaţa peştelui trebuie să fie curată, fără lovituri şi semne de boală, solzii de culoarea naturală, caracteristică speciei date şi să fie lipiţi strîns de corpul peştelui.

– Nu cumpăraţi peşte, dacă are ochii tulburi sau urechile dezlipite de bronhii, dacă are un miros specific neplăcut, iar la apăsare degetul intră cu uşurinţă în carne lăsînd urme care nu mai revin la normal.

      Peştele refrigerat este acel peşte la care temperatura corpului în profunzimea ţesutului muscular variază de la minus un grad Celsius la plus 5 grade Celsius.

– Nu cumpăraţi peşte refrigerat cu leziuni mecanice, cu consistenţă slab compactă, cu miros de fermentare în bronhii, cu prezenţa stratului exterior mucilaginos (cleios).

    Peştele congelat se consideră acel peşte procesat la care temperatura în profunzimea ţesutului muscular este coborâtă pînă la minus 18 grade Celsius cu menţinerea calităţii gustative şi a valorii nutritive a peştelui viu.

– Nu cumpăraţi peşte congelat cu prospeţime îndoielnică, cu miros de rînced, cu nuanţă gălbuie a pielii şi a stratului de grăsime, precum şi cu gust amar.

– Verificaţi pe etichetă data recoltării şi data congelării.

        Peşte în conserve şi semiconserve ambalat în cutii metalice sau din sticlă este divers: conserve naturale, conserve din peşte în suc propriu, conserve din peşte cu adaos de ulei vegetal, conserve din peşte în sos de tomate, şprote în ulei, semiconserve cu diferite adaosuri şi multe altele.

– Nu cumpăraţi conserve fără etichete, în cutii ruginite, cutii deformate, bombate şi cu ermeticitatea deteriorată.  

– Nu consumaţi conserve şi semiconserve din peşte înainte de a verifica aspectul exterior (miros, culoare), precum şi conţinutul (gustul), consistenţa (uniformitatea şi densitatea) acestora.

         Sortimentele de peşte sunt însoţite obligatoriu de certificat de confirmitate privind calitatea, originea acestuia şi valabilitatea, eliberat sub responsabilitatea operatorului economic furnizor.

    În situaţia în care consumatorii constantă necomformităţi privind calitatea produselor alimentare achiziţionate se recomandă solicitarea medicilor veterinari arondaţi, sau specialiştii în domeniu din cadrul D.S.V.S.A. judeţeană, pentru a se intervenii operativ şi efficient.

        Dr. Penţea Ioan – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari din judeţul Sibiu

Recomandări privind prevenirea bolilor la albine

Apicultura, în România, este o afacere cât se poate de viabilă, fiind favorizată de o climă blândă şi de o natură darnică, cu plante melifere variate, cu păduri intinse de tei şi salcâmi, cu suprafeţe mari cultivate cu pomi fructiferi şi floarea soarelui. ce dăinuie anual din martie până în octombrie.

Produsele de baza obţinute de la albine, miere, ceară, laptişor de matcă, polen, venin de albine, apilarnil, propolis sau pastura, sau combinate şi prezentate sub forma de loţiuni sau creme, sunt din ce in ce mai mult solicitate pe piaţa naţională sau la export, România reprezentând în acest domeniu, cca 2% din totalul mondial şi cca 9-10 % din producţia Europei, comform uuor date statistice publicate.

Efectele terapeutice şi energovitalizante ale produselor apicole, având în vedere că 1kg. de miere este echivalentul a 3 l. de lapte, 50 de ouă, 12 kg. de carne, sau 30 de banane, justifică orientarea tot mai puternică a cumpărătorilor, indiferent de vârstă, spre astfel de produse.

Din aceste motive, precum și prin faptul că apicultura poate asigura o indeletnicire permanentă, sau ca o a doua ocupaţie, asigurând venituri băneşti consistente, creşterea albinelor s-a dezvoltat simţitor,atât prin creşterea numerică a famililor de albine, dar și prin organizarea persoanelelor care practică această activitate, ca persoane fizice sau juridice, deținătoare de stupine sau de exploataţii apicole cu activitate complexă înregistrate / autorizate la D.S.V.S.A. Județeană.

Calitatea mierii şi a produselor apicole este monitorizată permanent prin examene efectuate la laboratoarele acreditate pentru verificarea parametriilor cu referire la umiditate, aciditate, zaharoză, zahăr invertit, glucoză, lactoză, substanţe insolubile, analize prin care se pot identifica şi eventualele falsificări ale mierii,

Activitatea cu albinele presupune respectarea unor reguli tehnologice saude protecție sanitară foarte stricte, pentru a se evita anumite accidente sau modificări în starea de sănătate a albinelor, implicit a stupinei.

Albinele, ca şi alte organisme vii, se pot îmbolnăvi de diferite boli. care prin mortalitea pe care o produc, reduc numărul albinelor şi prin aceasta familiile de albine se depopulează, devenind neproductive, pagubele materiale şi financiare fiind însemnate atât pentru apicultori cât şi pentru economia naţională (dat fiind rolul major pe care îl au albinele în polenizarea culturilor entomofile)

Bolile albinelor se împart în boli contagioase, necontagioase şi intoxicaţii.

-> Bolile contagioase se grupează în:

· virotice (puietul în sac, boala neagră);

· bacteriene (loca americană, europeană, septicemia, paratifoza);

· micotice (ascosferoza, aspergiloza, melanoza);

· parazitare (nosemoza, varooza, amibioza, acarioza, brauloza, senotainioza, triunghiulinoza).

-> Bolile necontagioase ale albinelor sunt reprezentate prin:

· puietul răcit;

· boala de mai;

· diareea albinelor;

· anomaliile mătcilor.

-> Intoxicaţiile albinelor se pot produce cu : cu polen, cu nectar, cu miere de mană, cu medicamente, cu pesticide folosite pentru combaterea dăunătorilor.

-> Dăunătorii albinelor sunt: găselniţa, fluturele “Cap de mort”, viespiile, lupul albinelor, furnicile, prigoriile,ciocănitorile, şoarecii.

În cadrul măsurilor de prevenire a bolilor la albine, pe lângă acţiuniile specifice pentru fiecare boală specifică, un rol important îl reprezintă aplicarea măsurile de profilaxie generală, din care pentru perioada de iernat, se recomandă următoarele:

– Alegerea vatrei de iernare, asigurând:

· să poată fi protejată de vânturile reci.

· să asigure liniştea necesară albinelor,

· să poată fi curăţată uşor de zapadă iar apa după dezgheţ să se scurgă uşor (să nu băltească)

· protejarea de şoareci prin instalrea de grătare la urdiniş.

-> – Supravegherea modalul de iernare şi starea famililor de albine prin controale auditive (ascultare) fără a se recurge la deschiderea stupului:

· zumzetul moderat şi uniform arată că familia de albine este în stare bună şi că iernarea decurge normal;

· bâzâitul puternic arată că familia este în suferinţă;

· zumzetul slab, însoţit de zgomotul asemănător foşnetului frunzelor, înseamnă că familia este înfometată;

· când zumzetul este foarte slab sau nu se percepe aproape deloc, se va interveni, fără abuz însă, prin lovirea cu mâna a peretelui din faţă al stupului, iar dacă albinele răspund printr-un zumzet puternic, care însă încetează imediat, înseamnă că familia iernează în condiţii bune.

– Îndepărtarea fără zgomot a zăpezii neafânate şi a gheţii de pe scândurelele de zbor ale stupilor şi desfundarea urdinişurilor blocate de albinele moarte..

-> – Asigurarea şi supravegherea zborurilor de curăţire ale albinelor având în vedere că, în sezonul nefavorabil, albinele au capacitatea de a acumula în intestinul gros o cantitate importantă de excremente, care pot declanşarea diareii pe al cărei fond se pot instala boli grave, în special nosemoza, excremente care se vor elimina prin zboruri de curăţire în zilele cu temperaturi de +12°C.

-> – Aprecierea modului de iernare a albinelor se face după aspectul diferitelor resturi scoase de pe fundul stupului, după cantitatea de albine moarte găsite pe jos, în faţa urdinişului,respectiv :

· mortalitatea crescută a albinelor atenţionează faptul că familia a iernat cu prea multe albine-vârstnice;

· uzura organismului lor din cauza unor boli;

· prezenţa albinelor umede, mucegăite, arată că în stup este prea multă umiditate.

– Prezenţa obligatorie a apicultorului în stupină pentru a urmării modul de desfăşurare a zborului, identificarea familiilor ce prezintă stări anormale şi soluţionarea altor situaţii constatate.

– Colaborarea permanentă cu serviciile sanitare veterinare şi cu Asociaţia Crescătorilor de Albine din zonă.

Apicultura este sprijinită financiar de Guvernul Român, comform Programuluii Naţional Apicol, prin alocarea de sume substanţiale din fonduri europene şi din bugetul naţional, sume destinate pentru sprijinirea activităţilor de profilaxie şi combatere a varoozei, a analizelor fizico-chimice ale mierii, achiziţionarea materialului biologic pentru refacerea efectivului apicol precum şi pentru achiziţionarea stupilor şi inventarierea tuturor masivelor melifere de pe teritoriul României, analiza aspectelor geografice judeţene şi de infrastructura rutieră. sprijin care favorizează obţinerea în stupine de produse apicole importante cantitativ și la parametrii calitativi superiori.

Dr. Penţea Ioan – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Recomandări privind comercializarea şi consumul de peşte

Carnea de peşte este importantă pentru sănătate, intrucât conţine un lanţ lung de grăsimi (omega-3), este bogată în substanţe nutritive, vitamina D şi selenium şi alte substanţe minerale reprezentate de Na, K, Ca, Cl, fosfaţi, sulfaţi, iod, are un conţinut ridicat de proteine şi scăzut în grăsimi saturate. Includerea în alimentaţie a peştelui ajută la menţinerea sănătatii inimii şi a vaselor de sânge.

Carnea de peşte este uşor digerabilă datorită structurii musculaturii organizată în segmente musculare scurte, separate de foiţe conjunctive, cu menţiunea că peştii graşi sunt mai puţin digestibili decât cei slabi.

Pentru ca acest important produs să nu cauzeze discomfort alimentar sau toxiinfecţii alimentare consumatorilor, se recomandă ca operatorii economici din domeniu şi populaţia să cunoască următoarele:

→ Comercializarea peștelui și a derivatelor este admisă numai în unităţi specializate, sau secţii ale magazinelor alimentare înregistrate sanitar veterinar.

→ Să se respecte cerinţele cu privire la construcţia şi dotarea cu facilităţi şi echipamente a unităţilor de păstrare și comercializare a peștelui;

→ Să fie asigurate condiţiilor de manipulare şi transport ale peştelui, a produselor din pescuit de la furnizori la unităţile de vânzare, cu menţinerea condiţiilor de igienă şi a lanţului frigorific pe durata transportului;

→ Să se asigure condiţiile de igienă şi de întreţinere a spaţiilor şi a echipamentelor (rafturi, tăvi, recipiente, vitrine frigorifice, etc.) în care peştele şi produsele din pescuit sunt depozitate, manipulate şi expuse spre comecializare către consumatorii finali;

→ Să se respecte condiţiilor de sănătate şi igienă a personalului care manipulează alimentele;

Peştele se comercializează în stare vie, refrigerată, congelată, sărată, uscată, afumată, marinată, conservată, etc.

Peştele în stare vie – se păstrează în spaţii frigorifice sau în vase speciale cu apă. Temperatura optimă a apei trebuie să fie de plus 4‚ plus 6 grade Celsius (pe parcurs se răceşte cu gheaţă pînă la plus un grad Celsius). Peştele în stare vie, în condiţiile expuse mai sus, se păstrează nu mai mult de 24 de ore.

Suprafaţa peştelui trebuie să fie curată, fără lovituri şi semne de boală, solzii de culoarea naturală, caracteristică speciei date şi să fie lipiţi strîns de corpul peştelui.

→ Nu cumpăraţi peşte, dacă are ochii tulburi sau urechile dezlipite de bronhii, dacă are un miros specific neplăcut, iar la apăsare degetul intră cu uşurinţă în carne lăsînd urme care nu mai revin la normal.

Peştele refrigerat este acel peşte la care temperatura corpului în profunzimea ţesutului muscular variază de la minus un grad Celsius la plus 5 grade Celsius.

→ Nu cumpăraţi peşte refrigerat cu leziuni mecanice, cu consistenţă slab compactă, cu miros de fermentare în bronhii, cu prezenţa stratului exterior mucilaginos (cleios).

Peştele congelat se consideră acel peşte procesat la care temperatura în profunzimea ţesutului muscular este coborâtă de la minus 12 pînă la minus 18 grade Celsius cu menţinerea calităţii gustative şi a valorii nutritive a peştelui viu.

Se păstrează la temperatură de minus 18 grade Celsius, pe un termen de la o lună la 12 luni.

→ Nu cumpăraţi peşte congelat cu prospeţime îndoielnică, cu miros de rînced, cu nuanţă gălbuie a pielii şi a stratului de grăsime, precum şi cu gust amar.

Peştele în conserve şi semiconserve este divers: conserve naturale, conserve din peşte în suc propriu, conserve din peşte cu adaos de ulei vegetal, conserve din peşte în sos de tomate, şprote în ulei, semiconserve cu diferite adaosuri şi multe altele.

Conservele din peşte se ambalează în cutii metalice sau din sticlă.

Pe cutii trebuie să fie imprimate următoarele informaţii:

· denumirea şi adresa producătorului;

· denumirea ţării de origine;

· data fabricării (ziua, luna, anul)

· termenul de valabilitate

· cantitatea netă a produsului;

· condiţiile de păstrare;

Temperatura de păstrare a conservelor, optimă este până la plus 15 grade Celsius, dar să nu fie mai mică de 0 grade Celsius, iar pentru semiconserve de la minus 6 pînă la plus 6 grade Celsius

→ Nu cumpăraţi conserve fără etichete, în cutii ruginite, cutii deformate, bombate şi cu ermeticitatea deteriorată.

→ Nu consumaţi conserve şi semiconserve din peşte înainte de a verifica aspectul exterior (miros, culoare), precum şi conţinutul (gustul), consistenţa (uniformitatea şi densitatea) acestora.

Sortimentele de peşte sunt însoţite obligatoriu de certificat de confirmitate privind calitatea, originea acestuia şi valabilitatea, eliberat sub responsabilitatea operatorului economic furnizor.

Inspectorii sanitari veterinari, verifică permanent modul cum sunt respectate condiţiile sanitare veterinare şi pentru siguranţa lanţului de distribuţie a acestui sortiment alimentar, în zona de depozitare, comercializare şi de alimentaţie publicã, pentru protejarea sănătăţii cetăţenilor şi stabilesc măsuri în consecinţă.

Dr. Penţea Ioan – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari din Judeţul Sibiu

Acțiuni și responsabilități ale serviciilor sanitare veterinare privind calitatea produselor alimentare destinate consumului uman

Prioritatea serviciilor sanitare veterinare de stat şi private, o constituie implementarea legislaţiei U.E, transpusă în legislaţia naţională, prin promovarea politicilor naţionale in domeniul sanitar-veterinar, ca strategii pentru apărarea sănătaţii animalelor, sănătății publice, protecţia şi bunăstarea animalelor, protecţia mediului, siguranţa alimentelor şi monitorizarea crescătorilor de animale şi a operatorilor din industria alimentară şi nu în ultimul rând protejarea consumatorilor de aceste bunuri.

În acest sens sunt stabilite, de autoritățiile din domeniu, norme de control cu referire la calitatea și igiena produselor alimentare care includ toate categoriile de alimente, a furajelor şi a produselor de uz fitosanitar, sănătatea şi bunăstarea animalelor, precum şi asigurarea principiului de bază al politicii privind siguranţa alimentelor care constă în aplicarea unei abordări integrate privind trasabilitatea acestora pe traseul lanţului alimentar, de tipul „de la furcă la furculiţă”, respectiv de la producţia de furaje și de origine animală, la procesarea materilor prime, la depozitarea, transportul și comercializarea lor pe plan naţional, intracomunitar, precum şi în activitatea de import – export, având ca țintă prevenirea contaminării produselor alimentare.

Regulile impuse de normele europene sunt însoţite de responsabilitatea medicilor veterinari, ai altor specialiști cu responsabilitate în domeniu alimentar, prin intensificarea activităţii profesionale şi o implicare atentă în supravegherea evoluţiilor unor evenimente la care sunt conectaţi concret în activitatea de zi cu zi.

În cazul semnalări unor necomformităţi privind calitatea şi siguranţa unor produse alimentare existente în reţeaua de distribuţie pe teritoriul naţional sau judeţean, pentru a nu se instala o panică în opinia publică românească şi europeană, nejustificată şi nefundamentată pe baze concrete şi corecte, singura instituţie care are autoritatea şi calitatea profesională să prezinte clarificări pentru a informa corect cetăţenii şi să dispună măsuri în consecinţă, este Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, iar la nivel judeţean Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.

Personalul de specialitate (medici veterinari, medici umani, chimişti, biologi, ingineri tehnologi în chimia alimentră, îngineri zootehnişti) care activează în cadrul Direcţiilor Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor judeţene, și în teritoriu la unitățile din domeniul creşterii animalelor şi din domeniul alimentar, la circumscripţii sanitare veterinare teritoriale sau în laboratoarele de referinţă, monitorizează în permanenţă produsele alimentare care se procesează și se comercializează pe teritoriul național şi în activităţile de import-export, prin acţiuni de supraveghere, de control şi expertiză de laborator, cuprinse în Programul strategic naţional, cu reprezentare în fiecare judeţ, acţiuni care sunt defalcate pe fiecare unitate sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor teritorială şi pe obiective cu activitate în sectorul alimentar.

În laboratoarele de referinţă, acreditate din cadrul reţelei A.N.S.V.S.A. se efectuează examene pentru supravegherea bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om, analize pentru determinarea speciei de provenienţă, pentru proteina animală sau vegetală, expertizare privind încărcătura microbiană, a parametrilor fizici chimici, prezenţa aditivilor alimentari, a rezidiilor, din materii prime, ingrediente, membrane şi alte elemente care definesc produsele finite, prin tehnici avansate de analiză, executate de specialişti bine pregătiţi profesional şi cu experienţă în dumeniu.

În acest context, pentru a asigura piaţa de desfacere naţională, intracomunitară şi exportul cu produse alimentare de calitate şi salubre, personalul de specialitate din cadrul Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Judeţeană implementează an de an diverse proceduri şi mecanisme de control, care să asigure că alimentele care ajung pe masa consumatorului sunt comestibile şi că riscul contaminării este redus la minim, prin:

Ø Realizarea unei baze de date cât mai complete prin identificarea şi autorizarea / înregistrarea, a tuturor obiectivelor funcţionale din judeţ care au activitate de producere, procesare, de transport, de depozitare şi comercializare produse alimentare de origine animală şi vegetală.

Ø Asigurarea asistenţei de specialitate în funcţie de cerinţele legislative, la nivel judeţean, la unităţiile de specialitate din teritoriu şi în unităţiile de procesare şi desfacere cu produse alimentare.

Ø Implementarea legislaţiei comunitare privind clasificarea obiectivelor identificate, în conformitate cu activităţile lor specifice, prin evaluari anuale, încadrarea în categoria de risc şi monitorizarea progreselor acestora.

Ø Efectuarea de controale şi inspecţii oficiale, corelate cu gradul de risc a unităţiilor, stabilit în urma evaluării şi luarea de măsuri corective, urmărindu-se:

· respectarea condiţiile generale de funcţionare şi de igienă a unităţilor de profil;

· respectarea normelor de sănătate animală care reglementează producţia primară destinată procesării;

· respectarea normelor privind recepţia, procesarea, depozitarea, expunerea şi desfacerea materiilor prime şi a produselor finite;

· existenţa documentelor care atestă originea (trasabilitatea), cantitatea, calitatea produselor şi efectuarea acţiuniilo D.D.D;

· etichetarea produselor, cu informarea corectă privind producătorul, denumirea corectă, componentele acestora, modul de păstrare şi data expirării;

Ø Supravegherea calităţii şi salubrităţii, prin prelevări de probe la materii prime, semifabricate, produse finite, pentru examen microbiologic, fizico-chimic, pentru determinarea aditivilor, a contaminanţilor, pesticide şi alte rezidii, pentru organisme modificate genetic, gradul de radioactivitate, calitatea apei şi teste de sanitaţie pentru supravegherea stării de igienă a unităţilor.
Ø Notificarea către D.S.V.S.A. din judeţul de provenienţă al probelor indiferent de natura acestora, la care sunt constatate substituiri, falsificări, depăşiri ale limitelor specificate sau prezenţa unor compuşi interzişi, etichetare necorespunzătoare, pentru efectuarea investigaţiilor şi aplicarea de măsuri asupra lotului în cauză.

Ø Retragerea produselor de la consumul public, atunci când au fost notificate situaţii periculoase pentru sănătatea publică și impunerea de măsuri pentru denaturarea lor prin dirijare către o unitate de neutralizare a deşeurilor.

Ø Colaborarea cu celelalte instituţii implicate prin schimburi de informaţii şi mecanisme de verificare, prin asistenţă reciprocă intre administraţiile judeţene, naţionale şi internaţionale, după caz, cât şi prin tehnici şi procedee de screening statistice şi de laborator.

Conform legislației în vigoare, operatorul economic furnizor de produse alimentare este responsabil pentru calitatea acestora şi certifică acest lucru prin document de comformitate emis pentru fiecare sortiment şi lot de produs, precum şi prin etichetă cu date informative privind sortimentul, compoziţia reţetei de fabricaţie, valabilitatea, modul de păstrare, etc.

Aceste informaţii au la bază buletine de analiză emise de laboratoare de referinţă, în urma analizelor efectuate din probe de materii prime şi produse preparate recoltate în cadrul programului de autocontrol a firmei respective.

Pentru prevenirea toxiinfecțiilor alimentare sau alte stări de discomfort alimentar se recomandă ca populația consumatoare de bunuri alimentare să se protejeze prin:

Ø achiziţionarea alimentelor de origine animală şi vegetală numai din spaţii sau unităţi înregistrate sanitar veterinar, unde este asigurată asistenţa de specialitate prin care se garantează calitatea şi salubritatea acestora, evitând comerţul “stradal”;

Ø citirea cu atenţie instrucţiunilor de pe etichetele produselor alimentare, care în mod obligatoriu trebuie să conţină informaţii privind unitatea furnizoare, elementele componente, modul de păstrare, preparare corectă şi termenul de valabilitate;

Ø în cazul apariţiei unor situaţii deosebite să fie sesizat personalul sanitar veterinar de specialitate pentru a se întervenii operativ şi eficient.

Implementarea acestor strategii şi măsuri conferă populaţiei consumatoare de produse alimentare de origine animală şi vegetală că sănătatea nu le este pusă în pericol atunci când se aprovizionează cu alimente din reţeaua comercială care funcţionează în cadrul legislaţiei din domeniu, zonă aflată permanrent sub controlul de specialitate.

Dr. Penţea Ioan, Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari din Județul Sibiu