Month: noiembrie 2017

Recomandări privind comercializarea şi consumul de peşte

Carnea de peşte este importantă pentru sănătate, intrucât conţine un lanţ lung de grăsimi (omega-3), este bogată în substanţe nutritive, vitamina D şi selenium şi alte substanţe minerale reprezentate de Na, K, Ca, Cl, fosfaţi, sulfaţi, iod, are un conţinut ridicat de proteine şi scăzut în grăsimi saturate. Includerea în alimentaţie a peştelui ajută la menţinerea sănătatii inimii şi a vaselor de sânge.

Carnea de peşte este uşor digerabilă datorită structurii musculaturii organizată în segmente musculare scurte, separate de foiţe conjunctive, cu menţiunea că peştii graşi sunt mai puţin digestibili decât cei slabi.

Pentru ca acest important produs să nu cauzeze discomfort alimentar sau toxiinfecţii alimentare consumatorilor, se recomandă ca operatorii economici din domeniu şi populaţia să cunoască următoarele:

→ Comercializarea peștelui și a derivatelor este admisă numai în unităţi specializate, sau secţii ale magazinelor alimentare înregistrate sanitar veterinar.

→ Să se respecte cerinţele cu privire la construcţia şi dotarea cu facilităţi şi echipamente a unităţilor de păstrare și comercializare a peștelui;

→ Să fie asigurate condiţiilor de manipulare şi transport ale peştelui, a produselor din pescuit de la furnizori la unităţile de vânzare, cu menţinerea condiţiilor de igienă şi a lanţului frigorific pe durata transportului;

→ Să se asigure condiţiile de igienă şi de întreţinere a spaţiilor şi a echipamentelor (rafturi, tăvi, recipiente, vitrine frigorifice, etc.) în care peştele şi produsele din pescuit sunt depozitate, manipulate şi expuse spre comecializare către consumatorii finali;

→ Să se respecte condiţiilor de sănătate şi igienă a personalului care manipulează alimentele;

Peştele se comercializează în stare vie, refrigerată, congelată, sărată, uscată, afumată, marinată, conservată, etc.

Peştele în stare vie – se păstrează în spaţii frigorifice sau în vase speciale cu apă. Temperatura optimă a apei trebuie să fie de plus 4‚ plus 6 grade Celsius (pe parcurs se răceşte cu gheaţă pînă la plus un grad Celsius). Peştele în stare vie, în condiţiile expuse mai sus, se păstrează nu mai mult de 24 de ore.

Suprafaţa peştelui trebuie să fie curată, fără lovituri şi semne de boală, solzii de culoarea naturală, caracteristică speciei date şi să fie lipiţi strîns de corpul peştelui.

→ Nu cumpăraţi peşte, dacă are ochii tulburi sau urechile dezlipite de bronhii, dacă are un miros specific neplăcut, iar la apăsare degetul intră cu uşurinţă în carne lăsînd urme care nu mai revin la normal.

Peştele refrigerat este acel peşte la care temperatura corpului în profunzimea ţesutului muscular variază de la minus un grad Celsius la plus 5 grade Celsius.

→ Nu cumpăraţi peşte refrigerat cu leziuni mecanice, cu consistenţă slab compactă, cu miros de fermentare în bronhii, cu prezenţa stratului exterior mucilaginos (cleios).

Peştele congelat se consideră acel peşte procesat la care temperatura în profunzimea ţesutului muscular este coborâtă de la minus 12 pînă la minus 18 grade Celsius cu menţinerea calităţii gustative şi a valorii nutritive a peştelui viu.

Se păstrează la temperatură de minus 18 grade Celsius, pe un termen de la o lună la 12 luni.

→ Nu cumpăraţi peşte congelat cu prospeţime îndoielnică, cu miros de rînced, cu nuanţă gălbuie a pielii şi a stratului de grăsime, precum şi cu gust amar.

Peştele în conserve şi semiconserve este divers: conserve naturale, conserve din peşte în suc propriu, conserve din peşte cu adaos de ulei vegetal, conserve din peşte în sos de tomate, şprote în ulei, semiconserve cu diferite adaosuri şi multe altele.

Conservele din peşte se ambalează în cutii metalice sau din sticlă.

Pe cutii trebuie să fie imprimate următoarele informaţii:

· denumirea şi adresa producătorului;

· denumirea ţării de origine;

· data fabricării (ziua, luna, anul)

· termenul de valabilitate

· cantitatea netă a produsului;

· condiţiile de păstrare;

Temperatura de păstrare a conservelor, optimă este până la plus 15 grade Celsius, dar să nu fie mai mică de 0 grade Celsius, iar pentru semiconserve de la minus 6 pînă la plus 6 grade Celsius

→ Nu cumpăraţi conserve fără etichete, în cutii ruginite, cutii deformate, bombate şi cu ermeticitatea deteriorată.

→ Nu consumaţi conserve şi semiconserve din peşte înainte de a verifica aspectul exterior (miros, culoare), precum şi conţinutul (gustul), consistenţa (uniformitatea şi densitatea) acestora.

Sortimentele de peşte sunt însoţite obligatoriu de certificat de confirmitate privind calitatea, originea acestuia şi valabilitatea, eliberat sub responsabilitatea operatorului economic furnizor.

Inspectorii sanitari veterinari, verifică permanent modul cum sunt respectate condiţiile sanitare veterinare şi pentru siguranţa lanţului de distribuţie a acestui sortiment alimentar, în zona de depozitare, comercializare şi de alimentaţie publicã, pentru protejarea sănătăţii cetăţenilor şi stabilesc măsuri în consecinţă.

Dr. Penţea Ioan – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari din Judeţul Sibiu

Acțiuni și responsabilități ale serviciilor sanitare veterinare privind calitatea produselor alimentare destinate consumului uman

Prioritatea serviciilor sanitare veterinare de stat şi private, o constituie implementarea legislaţiei U.E, transpusă în legislaţia naţională, prin promovarea politicilor naţionale in domeniul sanitar-veterinar, ca strategii pentru apărarea sănătaţii animalelor, sănătății publice, protecţia şi bunăstarea animalelor, protecţia mediului, siguranţa alimentelor şi monitorizarea crescătorilor de animale şi a operatorilor din industria alimentară şi nu în ultimul rând protejarea consumatorilor de aceste bunuri.

În acest sens sunt stabilite, de autoritățiile din domeniu, norme de control cu referire la calitatea și igiena produselor alimentare care includ toate categoriile de alimente, a furajelor şi a produselor de uz fitosanitar, sănătatea şi bunăstarea animalelor, precum şi asigurarea principiului de bază al politicii privind siguranţa alimentelor care constă în aplicarea unei abordări integrate privind trasabilitatea acestora pe traseul lanţului alimentar, de tipul „de la furcă la furculiţă”, respectiv de la producţia de furaje și de origine animală, la procesarea materilor prime, la depozitarea, transportul și comercializarea lor pe plan naţional, intracomunitar, precum şi în activitatea de import – export, având ca țintă prevenirea contaminării produselor alimentare.

Regulile impuse de normele europene sunt însoţite de responsabilitatea medicilor veterinari, ai altor specialiști cu responsabilitate în domeniu alimentar, prin intensificarea activităţii profesionale şi o implicare atentă în supravegherea evoluţiilor unor evenimente la care sunt conectaţi concret în activitatea de zi cu zi.

În cazul semnalări unor necomformităţi privind calitatea şi siguranţa unor produse alimentare existente în reţeaua de distribuţie pe teritoriul naţional sau judeţean, pentru a nu se instala o panică în opinia publică românească şi europeană, nejustificată şi nefundamentată pe baze concrete şi corecte, singura instituţie care are autoritatea şi calitatea profesională să prezinte clarificări pentru a informa corect cetăţenii şi să dispună măsuri în consecinţă, este Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, iar la nivel judeţean Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.

Personalul de specialitate (medici veterinari, medici umani, chimişti, biologi, ingineri tehnologi în chimia alimentră, îngineri zootehnişti) care activează în cadrul Direcţiilor Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor judeţene, și în teritoriu la unitățile din domeniul creşterii animalelor şi din domeniul alimentar, la circumscripţii sanitare veterinare teritoriale sau în laboratoarele de referinţă, monitorizează în permanenţă produsele alimentare care se procesează și se comercializează pe teritoriul național şi în activităţile de import-export, prin acţiuni de supraveghere, de control şi expertiză de laborator, cuprinse în Programul strategic naţional, cu reprezentare în fiecare judeţ, acţiuni care sunt defalcate pe fiecare unitate sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor teritorială şi pe obiective cu activitate în sectorul alimentar.

În laboratoarele de referinţă, acreditate din cadrul reţelei A.N.S.V.S.A. se efectuează examene pentru supravegherea bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om, analize pentru determinarea speciei de provenienţă, pentru proteina animală sau vegetală, expertizare privind încărcătura microbiană, a parametrilor fizici chimici, prezenţa aditivilor alimentari, a rezidiilor, din materii prime, ingrediente, membrane şi alte elemente care definesc produsele finite, prin tehnici avansate de analiză, executate de specialişti bine pregătiţi profesional şi cu experienţă în dumeniu.

În acest context, pentru a asigura piaţa de desfacere naţională, intracomunitară şi exportul cu produse alimentare de calitate şi salubre, personalul de specialitate din cadrul Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Judeţeană implementează an de an diverse proceduri şi mecanisme de control, care să asigure că alimentele care ajung pe masa consumatorului sunt comestibile şi că riscul contaminării este redus la minim, prin:

Ø Realizarea unei baze de date cât mai complete prin identificarea şi autorizarea / înregistrarea, a tuturor obiectivelor funcţionale din judeţ care au activitate de producere, procesare, de transport, de depozitare şi comercializare produse alimentare de origine animală şi vegetală.

Ø Asigurarea asistenţei de specialitate în funcţie de cerinţele legislative, la nivel judeţean, la unităţiile de specialitate din teritoriu şi în unităţiile de procesare şi desfacere cu produse alimentare.

Ø Implementarea legislaţiei comunitare privind clasificarea obiectivelor identificate, în conformitate cu activităţile lor specifice, prin evaluari anuale, încadrarea în categoria de risc şi monitorizarea progreselor acestora.

Ø Efectuarea de controale şi inspecţii oficiale, corelate cu gradul de risc a unităţiilor, stabilit în urma evaluării şi luarea de măsuri corective, urmărindu-se:

· respectarea condiţiile generale de funcţionare şi de igienă a unităţilor de profil;

· respectarea normelor de sănătate animală care reglementează producţia primară destinată procesării;

· respectarea normelor privind recepţia, procesarea, depozitarea, expunerea şi desfacerea materiilor prime şi a produselor finite;

· existenţa documentelor care atestă originea (trasabilitatea), cantitatea, calitatea produselor şi efectuarea acţiuniilo D.D.D;

· etichetarea produselor, cu informarea corectă privind producătorul, denumirea corectă, componentele acestora, modul de păstrare şi data expirării;

Ø Supravegherea calităţii şi salubrităţii, prin prelevări de probe la materii prime, semifabricate, produse finite, pentru examen microbiologic, fizico-chimic, pentru determinarea aditivilor, a contaminanţilor, pesticide şi alte rezidii, pentru organisme modificate genetic, gradul de radioactivitate, calitatea apei şi teste de sanitaţie pentru supravegherea stării de igienă a unităţilor.
Ø Notificarea către D.S.V.S.A. din judeţul de provenienţă al probelor indiferent de natura acestora, la care sunt constatate substituiri, falsificări, depăşiri ale limitelor specificate sau prezenţa unor compuşi interzişi, etichetare necorespunzătoare, pentru efectuarea investigaţiilor şi aplicarea de măsuri asupra lotului în cauză.

Ø Retragerea produselor de la consumul public, atunci când au fost notificate situaţii periculoase pentru sănătatea publică și impunerea de măsuri pentru denaturarea lor prin dirijare către o unitate de neutralizare a deşeurilor.

Ø Colaborarea cu celelalte instituţii implicate prin schimburi de informaţii şi mecanisme de verificare, prin asistenţă reciprocă intre administraţiile judeţene, naţionale şi internaţionale, după caz, cât şi prin tehnici şi procedee de screening statistice şi de laborator.

Conform legislației în vigoare, operatorul economic furnizor de produse alimentare este responsabil pentru calitatea acestora şi certifică acest lucru prin document de comformitate emis pentru fiecare sortiment şi lot de produs, precum şi prin etichetă cu date informative privind sortimentul, compoziţia reţetei de fabricaţie, valabilitatea, modul de păstrare, etc.

Aceste informaţii au la bază buletine de analiză emise de laboratoare de referinţă, în urma analizelor efectuate din probe de materii prime şi produse preparate recoltate în cadrul programului de autocontrol a firmei respective.

Pentru prevenirea toxiinfecțiilor alimentare sau alte stări de discomfort alimentar se recomandă ca populația consumatoare de bunuri alimentare să se protejeze prin:

Ø achiziţionarea alimentelor de origine animală şi vegetală numai din spaţii sau unităţi înregistrate sanitar veterinar, unde este asigurată asistenţa de specialitate prin care se garantează calitatea şi salubritatea acestora, evitând comerţul „stradal”;

Ø citirea cu atenţie instrucţiunilor de pe etichetele produselor alimentare, care în mod obligatoriu trebuie să conţină informaţii privind unitatea furnizoare, elementele componente, modul de păstrare, preparare corectă şi termenul de valabilitate;

Ø în cazul apariţiei unor situaţii deosebite să fie sesizat personalul sanitar veterinar de specialitate pentru a se întervenii operativ şi eficient.

Implementarea acestor strategii şi măsuri conferă populaţiei consumatoare de produse alimentare de origine animală şi vegetală că sănătatea nu le este pusă în pericol atunci când se aprovizionează cu alimente din reţeaua comercială care funcţionează în cadrul legislaţiei din domeniu, zonă aflată permanrent sub controlul de specialitate.

Dr. Penţea Ioan, Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari din Județul Sibiu