Cursuri

Recomandări privind comercializarea şi consumul de peşte

Carnea de peşte este importantă pentru sănătate, intrucât conţine un lanţ lung de grăsimi (omega-3), este bogată în substanţe nutritive, vitamina D şi selenium şi alte substanţe minerale reprezentate de Na, K, Ca, Cl, fosfaţi, sulfaţi, iod, are un conţinut ridicat de proteine şi scăzut în grăsimi saturate. Includerea în alimentaţie a peştelui ajută la menţinerea sănătatii inimii şi a vaselor de sânge.

Carnea de peşte este uşor digerabilă datorită structurii musculaturii organizată în segmente musculare scurte, separate de foiţe conjunctive, cu menţiunea că peştii graşi sunt mai puţin digestibili decât cei slabi.

Pentru ca acest important produs să nu cauzeze discomfort alimentar sau toxiinfecţii alimentare consumatorilor, se recomandă ca operatorii economici din domeniu şi populaţia să cunoască următoarele:

→ Comercializarea peștelui și a derivatelor este admisă numai în unităţi specializate, sau secţii ale magazinelor alimentare înregistrate sanitar veterinar.

→ Să se respecte cerinţele cu privire la construcţia şi dotarea cu facilităţi şi echipamente a unităţilor de păstrare și comercializare a peștelui;

→ Să fie asigurate condiţiilor de manipulare şi transport ale peştelui, a produselor din pescuit de la furnizori la unităţile de vânzare, cu menţinerea condiţiilor de igienă şi a lanţului frigorific pe durata transportului;

→ Să se asigure condiţiile de igienă şi de întreţinere a spaţiilor şi a echipamentelor (rafturi, tăvi, recipiente, vitrine frigorifice, etc.) în care peştele şi produsele din pescuit sunt depozitate, manipulate şi expuse spre comecializare către consumatorii finali;

→ Să se respecte condiţiilor de sănătate şi igienă a personalului care manipulează alimentele;

Peştele se comercializează în stare vie, refrigerată, congelată, sărată, uscată, afumată, marinată, conservată, etc.

Peştele în stare vie – se păstrează în spaţii frigorifice sau în vase speciale cu apă. Temperatura optimă a apei trebuie să fie de plus 4‚ plus 6 grade Celsius (pe parcurs se răceşte cu gheaţă pînă la plus un grad Celsius). Peştele în stare vie, în condiţiile expuse mai sus, se păstrează nu mai mult de 24 de ore.

Suprafaţa peştelui trebuie să fie curată, fără lovituri şi semne de boală, solzii de culoarea naturală, caracteristică speciei date şi să fie lipiţi strîns de corpul peştelui.

→ Nu cumpăraţi peşte, dacă are ochii tulburi sau urechile dezlipite de bronhii, dacă are un miros specific neplăcut, iar la apăsare degetul intră cu uşurinţă în carne lăsînd urme care nu mai revin la normal.

Peştele refrigerat este acel peşte la care temperatura corpului în profunzimea ţesutului muscular variază de la minus un grad Celsius la plus 5 grade Celsius.

→ Nu cumpăraţi peşte refrigerat cu leziuni mecanice, cu consistenţă slab compactă, cu miros de fermentare în bronhii, cu prezenţa stratului exterior mucilaginos (cleios).

Peştele congelat se consideră acel peşte procesat la care temperatura în profunzimea ţesutului muscular este coborâtă de la minus 12 pînă la minus 18 grade Celsius cu menţinerea calităţii gustative şi a valorii nutritive a peştelui viu.

Se păstrează la temperatură de minus 18 grade Celsius, pe un termen de la o lună la 12 luni.

→ Nu cumpăraţi peşte congelat cu prospeţime îndoielnică, cu miros de rînced, cu nuanţă gălbuie a pielii şi a stratului de grăsime, precum şi cu gust amar.

Peştele în conserve şi semiconserve este divers: conserve naturale, conserve din peşte în suc propriu, conserve din peşte cu adaos de ulei vegetal, conserve din peşte în sos de tomate, şprote în ulei, semiconserve cu diferite adaosuri şi multe altele.

Conservele din peşte se ambalează în cutii metalice sau din sticlă.

Pe cutii trebuie să fie imprimate următoarele informaţii:

· denumirea şi adresa producătorului;

· denumirea ţării de origine;

· data fabricării (ziua, luna, anul)

· termenul de valabilitate

· cantitatea netă a produsului;

· condiţiile de păstrare;

Temperatura de păstrare a conservelor, optimă este până la plus 15 grade Celsius, dar să nu fie mai mică de 0 grade Celsius, iar pentru semiconserve de la minus 6 pînă la plus 6 grade Celsius

→ Nu cumpăraţi conserve fără etichete, în cutii ruginite, cutii deformate, bombate şi cu ermeticitatea deteriorată.

→ Nu consumaţi conserve şi semiconserve din peşte înainte de a verifica aspectul exterior (miros, culoare), precum şi conţinutul (gustul), consistenţa (uniformitatea şi densitatea) acestora.

Sortimentele de peşte sunt însoţite obligatoriu de certificat de confirmitate privind calitatea, originea acestuia şi valabilitatea, eliberat sub responsabilitatea operatorului economic furnizor.

Inspectorii sanitari veterinari, verifică permanent modul cum sunt respectate condiţiile sanitare veterinare şi pentru siguranţa lanţului de distribuţie a acestui sortiment alimentar, în zona de depozitare, comercializare şi de alimentaţie publicã, pentru protejarea sănătăţii cetăţenilor şi stabilesc măsuri în consecinţă.

Dr. Penţea Ioan – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari din Judeţul Sibiu

Acțiuni și responsabilități ale serviciilor sanitare veterinare privind calitatea produselor alimentare destinate consumului uman

Prioritatea serviciilor sanitare veterinare de stat şi private, o constituie implementarea legislaţiei U.E, transpusă în legislaţia naţională, prin promovarea politicilor naţionale in domeniul sanitar-veterinar, ca strategii pentru apărarea sănătaţii animalelor, sănătății publice, protecţia şi bunăstarea animalelor, protecţia mediului, siguranţa alimentelor şi monitorizarea crescătorilor de animale şi a operatorilor din industria alimentară şi nu în ultimul rând protejarea consumatorilor de aceste bunuri.

În acest sens sunt stabilite, de autoritățiile din domeniu, norme de control cu referire la calitatea și igiena produselor alimentare care includ toate categoriile de alimente, a furajelor şi a produselor de uz fitosanitar, sănătatea şi bunăstarea animalelor, precum şi asigurarea principiului de bază al politicii privind siguranţa alimentelor care constă în aplicarea unei abordări integrate privind trasabilitatea acestora pe traseul lanţului alimentar, de tipul „de la furcă la furculiţă”, respectiv de la producţia de furaje și de origine animală, la procesarea materilor prime, la depozitarea, transportul și comercializarea lor pe plan naţional, intracomunitar, precum şi în activitatea de import – export, având ca țintă prevenirea contaminării produselor alimentare.

Regulile impuse de normele europene sunt însoţite de responsabilitatea medicilor veterinari, ai altor specialiști cu responsabilitate în domeniu alimentar, prin intensificarea activităţii profesionale şi o implicare atentă în supravegherea evoluţiilor unor evenimente la care sunt conectaţi concret în activitatea de zi cu zi.

În cazul semnalări unor necomformităţi privind calitatea şi siguranţa unor produse alimentare existente în reţeaua de distribuţie pe teritoriul naţional sau judeţean, pentru a nu se instala o panică în opinia publică românească şi europeană, nejustificată şi nefundamentată pe baze concrete şi corecte, singura instituţie care are autoritatea şi calitatea profesională să prezinte clarificări pentru a informa corect cetăţenii şi să dispună măsuri în consecinţă, este Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, iar la nivel judeţean Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.

Personalul de specialitate (medici veterinari, medici umani, chimişti, biologi, ingineri tehnologi în chimia alimentră, îngineri zootehnişti) care activează în cadrul Direcţiilor Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor judeţene, și în teritoriu la unitățile din domeniul creşterii animalelor şi din domeniul alimentar, la circumscripţii sanitare veterinare teritoriale sau în laboratoarele de referinţă, monitorizează în permanenţă produsele alimentare care se procesează și se comercializează pe teritoriul național şi în activităţile de import-export, prin acţiuni de supraveghere, de control şi expertiză de laborator, cuprinse în Programul strategic naţional, cu reprezentare în fiecare judeţ, acţiuni care sunt defalcate pe fiecare unitate sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor teritorială şi pe obiective cu activitate în sectorul alimentar.

În laboratoarele de referinţă, acreditate din cadrul reţelei A.N.S.V.S.A. se efectuează examene pentru supravegherea bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om, analize pentru determinarea speciei de provenienţă, pentru proteina animală sau vegetală, expertizare privind încărcătura microbiană, a parametrilor fizici chimici, prezenţa aditivilor alimentari, a rezidiilor, din materii prime, ingrediente, membrane şi alte elemente care definesc produsele finite, prin tehnici avansate de analiză, executate de specialişti bine pregătiţi profesional şi cu experienţă în dumeniu.

În acest context, pentru a asigura piaţa de desfacere naţională, intracomunitară şi exportul cu produse alimentare de calitate şi salubre, personalul de specialitate din cadrul Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Judeţeană implementează an de an diverse proceduri şi mecanisme de control, care să asigure că alimentele care ajung pe masa consumatorului sunt comestibile şi că riscul contaminării este redus la minim, prin:

Ø Realizarea unei baze de date cât mai complete prin identificarea şi autorizarea / înregistrarea, a tuturor obiectivelor funcţionale din judeţ care au activitate de producere, procesare, de transport, de depozitare şi comercializare produse alimentare de origine animală şi vegetală.

Ø Asigurarea asistenţei de specialitate în funcţie de cerinţele legislative, la nivel judeţean, la unităţiile de specialitate din teritoriu şi în unităţiile de procesare şi desfacere cu produse alimentare.

Ø Implementarea legislaţiei comunitare privind clasificarea obiectivelor identificate, în conformitate cu activităţile lor specifice, prin evaluari anuale, încadrarea în categoria de risc şi monitorizarea progreselor acestora.

Ø Efectuarea de controale şi inspecţii oficiale, corelate cu gradul de risc a unităţiilor, stabilit în urma evaluării şi luarea de măsuri corective, urmărindu-se:

· respectarea condiţiile generale de funcţionare şi de igienă a unităţilor de profil;

· respectarea normelor de sănătate animală care reglementează producţia primară destinată procesării;

· respectarea normelor privind recepţia, procesarea, depozitarea, expunerea şi desfacerea materiilor prime şi a produselor finite;

· existenţa documentelor care atestă originea (trasabilitatea), cantitatea, calitatea produselor şi efectuarea acţiuniilo D.D.D;

· etichetarea produselor, cu informarea corectă privind producătorul, denumirea corectă, componentele acestora, modul de păstrare şi data expirării;

Ø Supravegherea calităţii şi salubrităţii, prin prelevări de probe la materii prime, semifabricate, produse finite, pentru examen microbiologic, fizico-chimic, pentru determinarea aditivilor, a contaminanţilor, pesticide şi alte rezidii, pentru organisme modificate genetic, gradul de radioactivitate, calitatea apei şi teste de sanitaţie pentru supravegherea stării de igienă a unităţilor.
Ø Notificarea către D.S.V.S.A. din judeţul de provenienţă al probelor indiferent de natura acestora, la care sunt constatate substituiri, falsificări, depăşiri ale limitelor specificate sau prezenţa unor compuşi interzişi, etichetare necorespunzătoare, pentru efectuarea investigaţiilor şi aplicarea de măsuri asupra lotului în cauză.

Ø Retragerea produselor de la consumul public, atunci când au fost notificate situaţii periculoase pentru sănătatea publică și impunerea de măsuri pentru denaturarea lor prin dirijare către o unitate de neutralizare a deşeurilor.

Ø Colaborarea cu celelalte instituţii implicate prin schimburi de informaţii şi mecanisme de verificare, prin asistenţă reciprocă intre administraţiile judeţene, naţionale şi internaţionale, după caz, cât şi prin tehnici şi procedee de screening statistice şi de laborator.

Conform legislației în vigoare, operatorul economic furnizor de produse alimentare este responsabil pentru calitatea acestora şi certifică acest lucru prin document de comformitate emis pentru fiecare sortiment şi lot de produs, precum şi prin etichetă cu date informative privind sortimentul, compoziţia reţetei de fabricaţie, valabilitatea, modul de păstrare, etc.

Aceste informaţii au la bază buletine de analiză emise de laboratoare de referinţă, în urma analizelor efectuate din probe de materii prime şi produse preparate recoltate în cadrul programului de autocontrol a firmei respective.

Pentru prevenirea toxiinfecțiilor alimentare sau alte stări de discomfort alimentar se recomandă ca populația consumatoare de bunuri alimentare să se protejeze prin:

Ø achiziţionarea alimentelor de origine animală şi vegetală numai din spaţii sau unităţi înregistrate sanitar veterinar, unde este asigurată asistenţa de specialitate prin care se garantează calitatea şi salubritatea acestora, evitând comerţul „stradal”;

Ø citirea cu atenţie instrucţiunilor de pe etichetele produselor alimentare, care în mod obligatoriu trebuie să conţină informaţii privind unitatea furnizoare, elementele componente, modul de păstrare, preparare corectă şi termenul de valabilitate;

Ø în cazul apariţiei unor situaţii deosebite să fie sesizat personalul sanitar veterinar de specialitate pentru a se întervenii operativ şi eficient.

Implementarea acestor strategii şi măsuri conferă populaţiei consumatoare de produse alimentare de origine animală şi vegetală că sănătatea nu le este pusă în pericol atunci când se aprovizionează cu alimente din reţeaua comercială care funcţionează în cadrul legislaţiei din domeniu, zonă aflată permanrent sub controlul de specialitate.

Dr. Penţea Ioan, Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari din Județul Sibiu

Profesia de medic veterinar, o activitate cu un impact important în zona socială și economică

În perioada 20 – 23 septembrie 2017 este organizat la Cluj -Napoca al XII -lea Congres Național de Medicină Veterinară, eveniment profesional de mare actualitate și cu o tradiție de peste 135 de ani (primul Congres a fost organizat în perioada 10-12 mai, anul 1882) Congres care se desfășoară sub deviza împreună pentru progresul medicinii veterinare românești .

În cadrul celor 11 Congrese Naţionale, cu participare numeroasă din partea colegilor, în special la cele 6 manifestări de după 1994, au fost adoptate rezoluţii importante pentru profesia noastră, precum: punerea bazelor legislative necesare privatizării serviciilor medicale veterinare în România, reînfiinţarea Colegiului Medicilor Veterinari, elaborarea criteriilor şi punctajelor pentru aprecierea calităţii activităţii profesionale, organizarea seminariilor din cadrul Sistemului Naţional de Educaţie Continuă ş.a.

Medicina veterinară ca profesie, indiferent de ţară, este pusă în slujba asigurării sănătăţii publice prin întărirea rolului şi aportului serviciilor veterinare de stat şi private pentru creşterea responsabilităţii, eficienţei şi contribuţieiprivind promovarea politicilor naţionale în domeniul sanitar-veterinar, ca strategii pentru apărarea sănătăţii animalelor și a oamenilor, asigurarea siguranţei lanţului alimentar de la producere la consumator, protecţia, bunăstarea animalelor şi protecţia mediului.

Prima şcoală veterinară din lume a luat fiinţă la Lyon, în 1762, iar în ţara noastră, primele cursuri de medicină veterinară au început în cadrul a două instituţii medicale umane din Cluj şi Sibiu, apărând mai târziu şi în alte zone ale ţării.

Pe parcursul anilor şcolile de medicină veterinară s-au dezvoltat şi perfecţionat permanent, asigurând societăţii specialişti de înaltă ţinută profesională pentru acest important domeniu atît de necesar și important în zona socială și economică unei țări.

Profesiunea de medic veterinar este o profesie liberală şi independentă, cu organizare autonomă reglementată. Este organizată şi functionează în baza principiului autonomiei în cadrul forului profesional reprezentat de Colegiul Medicilor Veterinari, în colaborare cu Asociația Generală a Medicilor Veterinari din România.

Colegiul Medicilor Veterinari, are în evidență medici veterinari, care profesează în sectorul de stat, medici veterinari cu liberă practică titulari la unități medicale veterinare private de asistență (cabinete, spitale, clinici, farmacii) precum și un număr însemnat medici veterinari care sunt angajați în unități economice sau în învățământ,cercetare, etc.

Trecerea la economia de piață, aplicarea măsurilor de reformă în agricultură, apariția și consolidarea rapidă a proprietății private asupra animalelor și produselor de origine animală au condus la o diversificare a domeniilor în care se exercită profesiunea de medic veterinar.

O parte din această categorie profesională, cu liberă practică, s-a organizat în circumscripții sanitare veterinare teritoriale, concesionând cu autoritatea sanitară veterinară efectuarea unor acțiuni de prevenire și combatere a bolilor transmisibile la animale și de la animale la om cuprinse în programul național, asigurând prin aceasta statusul de sănătate animalelor și creerea de locuri de muncă.

Anual personalul sanitar veterinar în activitate, gestionează din punct de vedere sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor efectivele de animale crescute în scop economic (bovine, cabaline, ovine, caprine, porcine, păsări) animale de companie, precum și alte specii (animale de blană, iepuri, familii de albine, pești, animale existente în zona silvatică, etc)

Sunt supravegheate pe traseul lanțului de siguranță alimentară, sute de mii de obiective care cuprind unității de procesare materii prime de origine animală și vegetală, depozite alimentare, unități de comercializare, unități de alimentație publică, cantine școlare și sociale, laboratoare de cofetărie, patiserie, alte unități specifice, de procesareși comercializare produse de origine animal și non animală.

De asemenea sunt supravegheați producători individuali, înregistrați, care valorifică producția primară de lapte, miere și ouă, pește, produse vegetale, precum și alte unități cu profil zootehnic și prestatoare de servicii în domeniu.

În acest context medicii veterinari își propun permanent să își organizeze mai bine activitatea, să spijine și să răspundă eficient și profesional la solicitările celor mai apropiați parteneri, crescătorii de animale și operatorii din domeniul alimentar, segment care contribuie prioritar la dezvoltarea și stabilitatea economică a localitățiilor unde aceștia activează, prin:

  • acordarea de sprijin în gestionarea efectivelor de animale şi pentru modernizarea creşterii acestora în exploataţii comerciale (ferme) care să asigure cerinţele actuale de tehnologie, biosecuritate, protecţie şi bunăstare;
  • inregistrarea exploataţiilor nonprofesionale şi comerciale, ca facilităţi pentru obţinerea de suvenţii sau alte ajutoare guvernamentale;
  • efectuarea acţiunilor de supraveghere, prin operaţiuni de vaccinare preventivă, tratamente antiparazitare şi examene de laborator pentru prevenirea şi combatere a bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om;
  • aplicarea criteriile de calificare  a statusului de sănătate a efectivelor de bovine în relaţie cu tuberculoza, leucoza enzootică, bruceloza, encefalita spongiformă la bovine şi scrapia la ovine, pentru fiecare exploataţie în care se cresc aceste specii, prin operaţiuni specifice, prelevări de probe şi examene de laborator;
  • implementarea normelor sanitare veterinare privind protecţia şi bunăstarea animalelor de fermă şi din exploataţiile individuale. prin evaluări şi controale programate;
  • implementarea legislaţiei comunitare privind autorizarea / înregistrarea şi clasificarea unităţilor cu profil alimentar prin controale, evaluarea şi încadrarea in categoria de risc a tuturor obiectivelor identificate în conformitate cu activităţile lor specifice, condiţie esenţială pentru valorificarea produselor obţinute în aceste obiective;
  • spijin de specialitate pentru valorificarea animalelor vi și a produselor provenite de la acestea (materii prime sau produse finite) pe plan național, intracomunitar și la export, de către operatorii din domeniul creșterii animalelor și din domeniul alimentar;
  • sprijin pentru promovarea produselor tradiţionale prin identificarea producătorilor cu astfel de activităţi şi acordarea serviciilor de consultanţă privind asigurarea parametriilor tehnologici şi de calitate;
  • garantarea calităţii şi salubrităţii produselor alimentare destinate consumului uman, prin efectuarea, în laboratoarele de diagnostic acreditate, de examene şi analize privind încărcătura microbiană, a parametrilor fizici chimici, prezenţa aditivilor alimentari, a rezidiilor, din materii prime, şi alte elemente care definesc produsele finite, prin tehnici avansate de analiză, executate de specialişti bine pregătiţi profesional şi cu experienţă în dumeniu;
  • sprijin pentru amenajarea târgurilor de animale și piețe agroalimentare țărănești, în special în localităţiile cu tradiţie în acest sens şi care să asigure cerinţele impuse de  legislaţia în vigoare;
  • informarea patronatelor şi a asociaţilor profesionale din industria alimentară despre modificările legislative în domeniu sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor;
  • dezvoltarea permanentă a colaborării cu operatorii economici, cu asociaţiile profesionale, acordând consultanţă de specialitate, prin  analize şi dezbateri organizate, prin participarea la acţiunile stabilite în programele comune pentru prevenirea şi combaterea unor situaţii speciale, care îi pot afecta economic, social, sau direct.

Statutul de stat membru al Uniunii Europene impune un mod de organizare și exercitare a profesiei de medic veterinar în România, pentru a o face compatibilă cu principiile legislației Uniunii Europene în domeniu, medicii veterinari având posibilitatea să-și valorifice în deplină libertate, cunoștiințele și experiența pe care au dobândit-o, în condiții de dotare tehnică din ce în ce mai bune și cu siguranță într-o competiție profesională.

Regulile impuse de normele europene trebuie însoțite de intensificarea activității profesionale a personalului sanitar veterinar, o mai atentă supraveghere a evoluțiilor concrete din teren.

Se urmărește permanent, perfecționarea profesională prin participarea la instruiri, specializări, simpozioane și conferințe, organizate la nivel național și local, pentru ca medicul veterinar să se poziționeze în continuare ca rol de frunte în societatea românească, pentru toate domeniile în care acționează, să prezinte un tot mai mare interes și aport pentru dezvoltarea economiei naționale.

Serviciile veterinare din România au acționat și vor acționa și în viitor cu competență și fermitate pentru a impune respectarea legii, a normelor tehnice ale Comisiei Europene, să acționeze prin mijloace profilactice sau de combatere, în toate cazurile de apariție a unor boli transmisibile, pentru apărarea sănătății animalelor și să garante prin analize și examene de laborator salubritatea produselor de origine animală și non animală, destinate consumului uman, să prevină transmiterea de boli de la animale la om, contribuind astfel la apărarea sănătății publice precum și în derularea schimburilor comerciale intracomunitare și import-export, în protejarea mediului și alte priorități actuale.

Pentru ca profesia noastră să realizeze acestă menire, se impune să fim uniţi, activi, încrezători în noi şi în forţele noastre.

Dr. Pențea Ioan — Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari din Județul Sibiu

Tehnicianul veterinar este in echipă cu medicul veterinar, in actiunile sanitar-veterinare. Profesia de Tehnician veterinar este de asemenea de mare cautare in piata fortei de munca, motiv pentru care cererea pentru cursurile de calificare Tehnician veterinar este tot mai mare. La acest tip de curs de calificare nivelul 3, realizat in 1080 ore,respectiv 360 ore de teorie si 720 ore de practica, se formeaza competentele profesionale atat de necesare pentru Tehnician veterinar. Alte detalii ale cursului de calificare Tehnician veterinar le gasiti la adresa www.sbinfo.ro

Recomandări privind comercializarea alimentelor în unităţiile şcolare

Valorificarea  şi consumul unor produse alimentare în unităţiile de învăţământ, prin unităţi de alimentaţie publică (cantine, chioșcuri) sau prin „Programul laptele şi cornul„, în condiţii de securitate alimentară şi fără periclitarea sănătăţii elevilor, când volumul acestor activităţi crește odată cu începerea anului şcolar, impune autorităţiilor judeţene, conducerii unităţiilor de învăţământ şi nu în ultimul rând administratorilor acestor obiective, ca responsabilitate şi obligaţii următoarele

     La unităţile de învăţământ care sunt incluse în Programul „laptele şi cornul”:

→ Contractarea pentru producerea şi distribuirea produselor alimentare numai cu unităţi de profil autorizate / înregistrate la D.S.V.S.A. judeţeană, în condiţiile legii.

→ Verificarea acestor unităţi, de către autorităţiile competente, a condiţiilor de funcţionare tehnologică şi de igienă, prin controale şi evaluări perioadice, prin afluirea de probe la laboratoare acreditate, pentru expertizacalitatății şi a salubrității produselor alimentare care se distribuite prin acest program.

→ Unitatea şcolară să deţină un spaţiu frigorific, exclusiv pentru depozitarea acestor produse, care să fie transportate şi distribuite în cursul aceleiaşi zile.

→ Manipularea, alimentelor să se facă de către personal stabilit în acest sens, cu respectarea normelor de igienă specifice.

→ Să se elimine de la consum produsele cu ambalaj deteriorat sau cu termen de valabilitate expirat, sau alimente care nu sunt recomandate pentru anumite categorii de elevi.

→ Să se efectueze curăţenia şi igienizarea periodică a spaţiilor unde se manipulează şi depozitează alimentele, precum şi să se asigure protecţia împotriva insectelor.

→ Prelucrarea şi însuşirea cunoştiinţelor de educaţie alimentară a elevilor în cadrul programului de învățământ.

La cantinele şcolare sau cu alt regim administrativ de funcţionare :                                                                                                                                                                                                                                 

→ Să deţină documentul de înregistrare sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor în conformitate cu prevederile Ordinului Preşedintelui A.N.S.V.S.A nr.111/2008, eliberat de D.S.V.S.A. Judeţeană;

→ Să respecte condiţiile generale de igienă, referitoare la aspectele structurale şi la facilităţile privind dotarea după specificul obiectivului;

→ Să existe sursă de apă potabilă, care să fie utilizată atât la procesarea alimentelor cât şi la menţinerea stării de igienă;

→ Să se folosească echipamente de protecţie sanitară a personalului angajat, precum şi să existe documente care să ateste starea de sănătate a personalului angajat;

→ Să dovedească prin documente calitatea şi salubritatea materilor prime, precum şi faptul că au fost achiziţionate din unităţi autorizate/înregistrate sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor şi respectă programul de autocontrol prin afuirea de probe la laboratorul de specialitate, acreditat;

→ Să asigure condiţii de depozitare a produselor alimentare, în special a celor care necesită condiţii deosebite de temperatură, congelare sau refrigerare (carne, peşte, produse lactate, ouă etc) şi să monitorizeze funcţionarea permanent a spaţiilor frigorifice;

→ Să utilizeze ustensile de lucru care pot fi uşor curăţate şi igienizate (blaturi de plastic, cuţite de inox, tăvi de inox, etc);

→ Să asigure încadrarea alimentelor în termenele de valabilitate;

→ Prepararea şi expunerea spre comercializare a alimentelor trebuie să fie făcută astfel încât să se evite orice risc de contaminare şi depreciere a acestora;

→ Servirea alimentelor trebuie să se realizeze numai în recipienţi igienizaţi corespunzător, sau în recipienţi de unică folosinţă;

→ Să se efectueze periodic acţiunile de dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare;

→ Gestionarea corectă a deşeurilor şi subproduselor rezultate, precum şi neutralizarea rapidă a acestora astfel încât să nu constituie o sursă de contaminare;

Chioşcurile prin care se comercializeaza produse alimentare în incinta unităţiilor de învăţământ : 

→ Agentul economic respectiv să deţină aprobarea conducerii unităţii, de amplasare a obiectivului pentru a comercializa produse alimentare atestate şi omologate de autorităţiile oficiale responsabile cu acest drept;

→ Să fie înregistrate sanitar veterinar la D.S.V.S.A.judeţeană;

→ Chioşcurile să fie comfecţionate din materiale uşor de curăţat şi dezinfectat;

→ Să fie dotate cu: apă potabilă, frigider, rafturi pentru depozitarea alimentelor, echipament de lucru şi carnet de sănătate pentru  personalul angajat

→ În aceste spații se pot comercializa alimente ambalate, dulciuri, produse de panificaţie, patiserie, senviciuri, calde sau reci, fructe şi băuturi răcoritoare. Nu recomandăm comercializarea unor produse de tip Hamburger, Hot-dog, Cisburger şi alte sortimente similare, care necesită condiţii specifice de preparare, depozitare şi valorificare şi care sunt uşor perisabile;

→ Alimentele care se comercializeaza să fie etichetate, cu informaţii vizibile privind unitatea producătoare, data fabricaţiei, elementele componente, de preferat, menţionate în procente, cu referire specială la conţinutul în sare, zahăr, grăsimi, aditivi, etc. şi data valabilităţii;

→ Să fie însoţite de documente care să ateste provenienţa şi indicii de calitate;

→ Să se elimine de la comercializare produsele cu ambalaj deteriorat sau cu termen de valabilitate expirat, sau alimente care nu sunt recomandate pentru anumite categorii de consumatorii;

→ Să se efectueze curăţenia şi igienizarea periodică a spaţiilor unde se manipulează şi depozitează alimentele, precum şi să se asigure protecţia împotriva insectelor;

Se recomandă ca reprezentanţii unităţilor şcolare, administratorii responsabili ai acestor activitați să informeze personalul sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor din zona arondată, despre situaţiile deosebite constatate pentru a se putea interveni cu profesionalism şi pentru a evita afectarea sănătăţii elevilor.

Dr. Penţea Ioan Viorel –  Secretar  al Colegiului Medicilor Veterinari din Judeţul Sibiu

Rolul comunicarii in era moderna

Fara nici o exagerare, comunicarea este cheia catre succes in relatii sau la locul de munca pe parcursul intregii noastre vieti. Abilitatea de a comunica eficient se datoreaza experientei, insa cursurile specializate in comunicare ofera o multime de experiente din care cursantii isi pot construi propria strategie de comunicare eficienta.

Comunicarea eficienta este esentiala pentru a creste productivitatea si pentru a mentine relatii solide, de lunga durata, atat in plan profesional, cat si in plan personal.

Comunicarea, proces vital in consolidarea relatiilor interumane

Comunicarea moderna poate fi definita ca activitatea de a obtine informatii prin intermediul schimbului de opinii si mesaje sau prin dialog care incorporeaza elemente vizuale sau descriptive de orice tip.

Orice fiinta umana are o nevoie instinctiva de a comunica. O viata fara comunicare, ar fi un sir nesfarsit de frustrari, deoarece nu am sti cum sa ne exprimam nevoile si nici cum sa intelegem care sunt nevoile celor din jur. Tocmai de aceea, inca din cele mai stravechi timpuri, oamenii si-au creat diverse limbaje vorbite si/sau scrise, pentru a putea comunica unii cu altii.

In era moderna, in care suntem atat de invadati de tehnologie, comunicarea orala pare sa ocupe locul doi, in comparatie cu comunicarea scrisa, prin intermediul diferitelor mijloace disponibile acum. Insa tocmai din acest motiv, calitatile esentiale ale comunicarii eficiente se pierd de cele mai multe ori, iar mesajele transmise nu contin toate informatiile necesare de care au nevoie interlocutorii.

Daca este sa examinam relatiile moderne din cadrul familiilor, se poate observa foarte usor ca ruptura dintre partenerii de viata, dintre parinti si copii sau dintre persoanele care au relatie de prietenie se produce de cele mai multe ori din cauza unei comunicari deficitare. Nu ajunge sa ne aflam in acelasi spatiu cu o persoana, pentru a putea comunica eficient, la fel cum nici mesajele care se pot transmite instant nu sunt intotdeauna cele mai bune solutii, deoarece nu sunt gandite suficient.

In principiu, comunicarea eficienta presupunea urmatoarele aspecte:

  1. definirea telurilor si a asteptarilor – orice individ care transmite un mesaj trebuie sa isi stabileasca teluri realiste pe care le urmareste in urma comunicarii.
  2. claritatea mesajului – mesajul trebuie sa fie clar si accesibil pentru cei din jur, fara a cauza confuzii sau fara a trezi sentimente neplacute interlocutorilor.
  3. un canal de comunicare propice – mesajul odata creat, trebuie livrat in cel mai bun format. De exemplu, comunicarea orala este cea mai buna metoda pentru a castiga increderea cuiva, insa nu este intotdeauna cea mai la indemana. De aceea, pentru comunicarea in scris trebuie creat un mesaj diferit.
  4. interactivitatea – daca o singura persoana este cea care vorbeste, fara a astepta feedback din partea interlocutorilor, fara a oferi informatii suplimentare sau fara a asculta si opiniile celor din jur, nu este comunicare, ci un simplu monolog.
  5. empatia – comunicarea este un proces care se realizeaza cu aportul tuturor partilor implicate. Prin urmare, comunicarea nu presupune numai transmiterea unui mesaj, ci si capacitatea de a asculta. Astfel, ii aratam interlocutorului respectul cuvenit si ne prezentam interesul fata de ceea ce are sa ne comunice.

Comunicarea in afaceri

Comunicarea in afaceri este o activitate care ajuta la rezolvarea diferitelor probleme, in care participantii pot adresa urmatoarele aspecte:

  • Care este situatia initiala?
  • Care sunt cele mai bune strategii de comunicare?
  • Care este cel mai bun mod de abordare?
  • Cum poate fi creat cel mai bun mesaj?
  • Care este cea mai buna modalitate de a livra mesajul?

Abilitatile de comunicare orale si in scris se afla in topul celor mai cautate calitati pe care angajatorii le solicita in general. Indiferent de industrie sau de domeniu, fie ca este vorba de vanzari, relatii cu publicul, sau orice alt domeniu, abilitatile de comunicare intra la un moment dat in joc, iar angajatorii isi doresc oameni care au cu adevarat ceva de oferit. Astfel, orice persoana care isi doreste sa avanseze in cariera, trebuie sa isi dezvolte aceste abilitati, pentru a comunica eficient atat oral, cat si in scris. O persoana care stapaneste aceste abilitati foarte bine este considerata o adevarata valoare in cadrul oricarei organizatii, astfel incat oportunitatile in cariera sunt mult mai mari si mai importante pentru cei care isi imbunatatesc continuu abilitatile in comunicare.

Comunicarea deficitara la locul de munca va duce la lipsa de motivatie a angajatilor, care ajung in cele din urma sa isi puna la indoiala increderea in fortele proprii si chiar increderea in compania in care lucreaza.

In concluzie, comunicarea eficienta este o abilitate pe care ar trebui sa o stapaneasca atat angajatorii care isi doresc sa obtina cele mai bune performante de la angajatii lor, cat si angajatii care isi doresc sa avanseze cat mai mult in domeniul lor. Nu in ultimul rand, la nivel personal, comunicarea eficienta este cea care ne ajuta sa ne construim relatii personale sau profesioanle solide si de durata, relatii care ne pot deschide usa spre diferite oportunitati.

Din fericire, cursurile speciale de comunicare ajuta la dezvoltarea si consolidarea abilitatilor de comunicare, fiind utile atat celor care activeaza in domenii specifice (cum ar fi relatii publice sau publicitate), precum si pentru toti cei care doresc sa isi imbunatateasca performantele profesionale, indiferent de domeniu.

Recomandări privind funcţionarea unităţiilor cu profil alimentar din zonele cu activitate turistică

Judeţul Sibiu, zonă aşezată în centrul ţării, oferă contraste geografice şi o varietatea peisagistică deosebită, datini, obiceiuri şi portul tradiţional, monumentele istorice şi de arhitectură, vechi tradiţii în plan economic, de cultură şi civilizaţie.

Astfel, refieful judeţului, cu înălţimi cuprinse intre 2.535 m (vârful Negoiu) şi 28 m (lunca râului Târnava Mare), este caracterizat printr-o mare varietate de forme naturale.

Aproximativ 30% din suprafaţă este dominată de Munţii Făgăraş, Lotru şi Cindrel, 50% este acoperit de platourile Târnave, Hârtibaci şi Secaşe, care sunt străbătute de văi adânci. Cursurile de apă sunt egal distribuite pe toată suprafaţa judeţului şi includ râurile, cele mai importante: Olt, Târnava, Cibin si Hârtibaci, lacurile naturale glaciare şi sărate, lacuri artificiale pentru irigaţii, hidroenergie şi recreere.

Dintre resursele naturale ale judeţului gazele naturale sunt cele mai importante, mai există resurse de nisip, argila, pietriş, etc, folosite ca materiale de construcţii. O resursă naturală importantă o constituie pădurile, care acoperă 37% din suprafaţa judeţului, apoi păşunile, fâneţele, terenurile agricole cu floră şi faună bogată, constituie o importantă resursă naturală pentru practicarea păstoritului.

Munţii acoperiţi de păduri de foioase şi conifere, dealuri acoperite de fâneţe şi livezi, câmpii, râuri, lacuri cu ape proaspete şi lacuri sărate, toate aceste daruri date de natură acestui judeţ constituie o atracţie pentru activitatea din domeniul turismului şi în cosens pentru turişti.

În localităţile montane cum este zona din masivul Făgăraş, lacurile glaciare Bâlea Lac, Bâlea Cascadă, staţiunea Păltiniş, Crinţ, alte staţiuni cum ar fi Ocna Sibiului, Bazna şi Miercurea Sibiului, obiectivele istorice şi culturale pe care le oferă municipiul Sibiu, în special Turnul Sfatului Muzeul Brukental, Dumbrava Sibiului, care adăposteşte Muzeul Satului şi alte minunate locaţii, sunt atracţii sperciale pentru turiştii români şi din toate colţurile lumii.

O zona speciala este Mărginimea Sibiului cu cele 18 localităţi de la poalele Muntelui Cindrel acoperind o suprafaţă de 200 km pătraţi, unde locuitorii sunt cunoscuţi ca oieri şi care păstrează obiceiurile tradiţionale, costumele populare şi arhitectura specific românească.

Mai trebuie menţionat agro – turismul, cu posibilităţile de cazare in hoteluri, hanuri, pensiuni, case ţărăneşti şi tabere şcolare, activitate bine conturată în judeţul nostru.

Judeţul Sibiu oferă turiştilor şi obiective de alimentaţie publică, înregistrate la D.S.V.S.A.județeană, reprezentate de un număr însemnat de restaurante, pensiuni,           cofetării – patiserii, pizzerii, unităţi de tip fass-food, cabane montane, precum şi baruri, tonete şi chioşcuri, locaţii care oferă o gamă largă şi variată de produse şi meniuri alimentare cu specific tradiţional sau din bucătăria naţională şi internaţională.

Având în vedere volumul mare de activitate în acest domeniu, precum şi categoriile diferite de turişti, responsabilitatea asigurării unor sortimente alimentare de calitate şi salubre, revine operatorilor economici din unităţiile furnizoare, administratorilor unităţiilor beneficiare, dar şi personalului de specialitate care supraveghează, şi controlează respectarea legislaţiei în domeniul siguranţei lanţului alimentar (respectiv personalului din cadrul Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, Direcţia de Sănătate Publică şi Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor)

În acest sens operatorii din unităţiile de alimentaţie publică sunt atenţionaţi că în comformitate cu legislaţia din acest domeniu, au obligaţia:

  • să deţină documentul de înregistrare sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor în conformitate cu prevederile Ordinului Preşedintelui A.N.S.V.S.A nr.111/2008, eliberat de D.S.V.S.A. judeţeană,
  • să respecte condiţiile generale de igienă, referitoare la aspectele structurale şi la facilităţile privind dotarea obiectivului,
  • să dovedească prin documente, calitatea şi salubritatea materilor prime, precum şi faptul că au fost achiziţionate din unităţi autorizate / înregistrate sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor şi respectă programul de autocontrol prin afuirea de probe la laboratorul D.S.V.S.A judeţeană,
  • să asigure condiţii de depozitare a produselor alimentare, în special a celor care necesită condiţii deosebite de temperatură, congelare sau refrigerare (carne, peşte, produse lactate, ouă, etc) şi menţinerea neîntreruptă a lanţului frigorific,
  • să existe sursă de apă potabilă, care să fie utilizată atât la procesarea alimentelor cât şi la menţinerea stării de igienă,
  • să utilizeze ustensile de lucru care pot fi uşor curăţate şi igienizate (blaturi de plastic, cuţite de inox, tăvi de inox, etc),
  • să se folosească echipamente de protecţie sanitară a personalului angajat, precum şi să existe documente care să ateste starea de sănătate a personalului angajat,
  • să asigure prepararea şi expunerea spre comercializare a alimentelor, astfel încât să se evite orice risc de contaminare şi depreciere a acestora,
  • servirea alimentelor să se realizeze numai în recipienţi igienizaţi corespunzător sau în recipienţi de unică folosinţă, după caz,
  • în cazul alimentelor livrate sau distribuite la alte adrese pe bază de comandă, acestea trebuie să fie ambalate sau preambalate, după caz etichetate, iar transportul să se realizeze cu mijloace de transport autorizate şi dotate corespunzator pentru a asigura protecţia pe timpul transportului,
  • să verifice şi să respecte permanent încadrarea alimentelor în termenele de valabilitate,
  • să efectueze periodic acţiuniile de dezinfecţie, dezinsecţie, deratizare, prin contract cu unităţi specializate şi autorizate pentru această activitate,
  • deşeurile şi subprodusele rezultate să fie gestionate corect, să se asigure neutralizarea rapidă a acestora astfel încât să nu constituie o sursă de contaminare,

Activitatea obiectivelor cu profil alimentar din zonele turistice este în permanenţă sub control sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor de către personalul din cadrul serviciilor de specialitate din D.S.V.S.A. judeţeană şi de la unităţiile de profiil teritoriale, intensitatea controalelor fiind corelate cu incadrarea în gradul de risc a obiectivelor în urma evaluăriilor oficiale efectuate, precum şi de sezonul turistic cu activitate de vârf specific judeţului nostru..

Calitatea şi salubritatea materiilor prime şi a produselor finite sunt expertizate în laboratorul de diagnostic acreditat, din probe afluite pentru examene microbiologice, pentru examene fizico-chimice, precum şi din probe, ori de câte ori situaţia o impune, pentru determinarea calităţii apei, şi teste pentru verificarea eficienţei dezinfecţiilor în unităţiile de profil.

De asemenea populaţia, în cazul constatării unor necomformităţi, se poate adresa medicului veterinar arondat pentru a se intervenii operativ cu personal de specialitate.

Dr Penţea Ioan Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari din JudeţulSibiu

RECOMANDĂRI PENTRU COMBATEREA EFECTELOR TEMPERATURILOR RIDICATE ASUPRA SĂNĂTĂŢII EFECTIVELOR DE ANIMALE ŞI A CALITĂŢII ALIMENTELOR DESTINATE CONSUMULUI UMAN

În situaţia condiţiilor meteorologice cu temperaturi ridicate peste media specifică zonei geografice, cu avertizare „cod portocaliu” sau „cod roşu”, pentru asigurarea statusului de sănătate a efectivelor de animale şi siguranţa produselor alimentare, personalul din reţeaua sanitară veterinară atenţionează operatorii economici care deţin exploataţii cu animale şi păsări, taberele de vară pentru animale, unităţi care abatorizează animale, organizatorii de târguri şi expoziţii organizate ocazional, că au obligaţia:

În domeniul protecţiei sănătăţii şi bunăstării animalelor:

  • Să asigure adaposturi corespunzătoare pentru animale şi păsări care să ofere protecţie faţă de acţiunea directă a razelor ultraviolete nocive, precum şi respectarea densităţii, ventilaţiei, temperaturii şi a zooigienei la parametrii optimi;
  • Să asigurare normele de biosecuritate în special în exploataţiile cu porcine şi pasări, precum şi limitarea circulaţiei animalelor şi a oamenilor, în şi din ferme;
  • Să asigure cantităţi suficiente de apă şi furaje corespunzătoare cantitativ şi calitativ (în funcţie de specie, categorie şi stare fiziologică)
  • Cantitatea de apă recomandată este pentru :
    • bovine          38 – 52 litri
    • cabaline       20 – 40 litri
    • porci               4 – 11 litri
    • ovine                       6 litri
    • păsări                  0,5 litri
  • Să verifice permanent bunai funcţionare a echipamentelor de adăpare, de furajare şi a sistemelor de ventilaţie;
  • Să asigure echipamente de rezervă, în principal a sistemelelor de ventilaţie şi generatoarelor de energie electrică;
  • Să nu folosească animalele pentru tracţiune sau pentru alte activităţi în intervalul de timp 12.00 – 18.00, dacă temperatura exterioară, la umbră, depăşeşte 25ºC;
  • În păşuni să se evite păşunatul între orele 10.00 – 18.00, când temperaturile sunt toride şi să amenajeze umbrare şi sursă de apă la nivelul necesarului, pentru a reduce riscul de deshidratare;
  • Să se asigure locuri prestabilite pentru retragerea animalelor în cazuri excepţionale;
  • Animalele de companie (câinii, pisicile, iepurii, etc.) care sunt ţinute afară, să aibă asigurată o sursă de apă potabilă, precum şi adăpost corespunzător împotriva razelor solare;
  • Transportul animalelor se va efectua numai cu mijloace de transport dotate corespunzator care să asigure densitatea şi confortul necesar în funcţie de specia şi categoria de animale, precum şi distanţa la care se efectuiază transportul;
  • Se va reduce densitatea animalelor în mijlocul de transport cu cel puţin 25% din capacitatea maximă de încărcare autorizată, în funcţie de specie, talie, varstă şi stare fiziologică;
  • Transportul să se efectueze numai în situaţii în care acest lucru se impune folosind perioada mai răcoroasă din zi;
  • În cazul în care călătoria nu începe în cel mai scurt timp de la îmbarcare, şoferii trebuie să aibă planuri de urgenţă pentru a îngriji animalele, în funcţie de necesităţi;
  • Pentru călătorii de peste 8 ore, sistemele de ventilaţie din vehicul să fie funcţionale pentru a menţine temperatura de confort termic;
  • În cazul comercializării animalelor în târguri, administratorii acestora trebuie să asigure padocuri suficient de spaţioase pentru a garanta libertatea de mişcare necesară animalelor cazate şi să fie prevăzute cu zone de adăpostire umbrite, să asigure accesul permanent la sursele de apă potabilă pentru a reduce riscul de deshidratare;
  • Să anunţe urgent medicului veterinar, responsabil de supravegherea statusului de sănătate al animalelor din localitatea respectivă, orice modificare a stării de sănătate a animalelor precum şi de apariţia unor modificări comportamentale;
  • Să participe activ la efectuarea acţiunilor sanitare veterinare obligatorii stabilite de medicii veterinari pentru această perioadă, sau acţiuni de necesitate, (acţiuni de supraveghere a bolilor transmisibile prin afluirea de probe pentru examene de laborator, vaccinări imunoprofilactice, tratamente antiparazitare, examinarea apei potabile, dezinfecţii, dezinsecţii, etc.)
  • Să colaboreze permanent cu serviciile veterinare, pentru supravegherea stării de sănătate a animalelor şi pentru intervenţii operative în situaţii deosebite;
  • Asigurarea, la nivelul unităţiilor veterinare şi la ferme comerciale a stocurilor de medicamente, dezinfectante şi produse biologice pentru situaţii de urgenţă;
  • Să se asigure de către consiliile locale şi fermieri colectarea, gestionarea şi neutralizarea deşeurilor animaliere;
  • Să urmărească înformările și comunicările instituțiilor de specialitate despre fenomenele meteorologice prognozate;

În domeniul sănătăţii publice:

  • Să dețină documente care să ateste transabilitatea produselor alimentare, să asigure spaţiile frigorifice necesare cu respectarea temperaturilor optime în zonele de prelucrare, depozitare, în mijloacele de transport şi în spaţii de expunere;
  • Să se respecte normele de igienă, prin efectuarea periodică a acţiunilor de dezinfecţie, dezinsecție și deratizare a spațiilor tehnologice, dezinfectarea utilajelor şi a ustensilelor folosite;
  • Evitarea expunerii la vânzare a produselor de origine animală sau vegetală în locuri şi spaţii care nu asigură temperaturile adecvate, precum şi valorificarea unor produse alimentare perisabile în perioada zilei când temperatura atmosferică este în exces;
  • Este interzisă sacrificrea animalelor în alte locuri decât abatoarele autorizate, cât şi al celor neînsoţite de documente sanitare veterinare;
  • Se interzice comercializrea şi punerea în consum a produselor alimentare care nu au fost verificate de serviciile de specialitate, iar certificarea calităţii şi salubrităţii alimentelor să se asigure numai prin buletine emise în urma examenelor de laborator;
  • Administratorii pieţelor agroalimentare, sau organizatorii de târguri, sau manifestări tradiţionale, să asigure producătoriilor agricoli spaţii corespunzătoare şi funcţionarea agregatelor pentru realizarea permanentă a temperaturii optime în spaţiile de expunere şi comercializare;
  • Transportul produselor alimentare cu mijloace dotate corespunzator in funcţie de sotimentul de aliment şi distanţa la care se transportă;
  • Să se afluiască la laboratorul de diagnostic acreditat, probe recoltate din materii prime şi produse finite alimentare, comform programului de autocontrol sau ori de câte ori este cazul;
  • Confiscarea, denaturarea şi distrugerea produselor de origine animală şi non animală alterate sau depreciate pe timpul transportului, distribuţiei, depozitării sau comercializării, sau cu termenul de valabilitate expirat;
  • Populația să se aprovizioneze numai din unităţi autorizate / înregistrate sanitar veterinar, să evite comerţul stradal;
  • Să respecte normele de păstrare, preparare şi data valabilităţii a alimentelor cu care se aprovizionează;
  • Să informeze serviciile sanitare veterinare cu situaţiile deosebite pentru intervenţii de urgenţă specifice;

Dr. Penţea Ioan – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari din Judeţul Sibiu

Ce NU este inteligența emoționala

Extremele se atrag. Clișeic, dar adevărat.

Paradoxal dezvoltării tehnologiei, crește în noi nevoia de a ne conecta la partea noastră emoțională mai mult.

Lumea pendulează dintr-o extremă în alta: de la prohibiție la libertate, de la prea puțină informație, la prea multă și confuză informație.

De aceea Inteligența Emoțională începe să fie considerată abilitatea secolului 21. Pentru că este elementul care face diferența în tot procesul de a cerne, din multitudinea de informatii, pe acelea care chiar îți folosesc.

În ultima perioadă, am observat că apar tot mai multe articole legate de domeniul inteligenței emoționale. Din păcate, foarte multe dintre ele sunt scrise de persoane fără expertiză în domeniu. Sunt bazate, poate, doar pe popularitatea în creștere, a acestui subiect.

În acest context, am ales să îți ofer informații clare despre inteligența emoțională, care să te ajute să elimini confuziile despre acest concept.

Am pregătit o mini-serie de 5 articole, despre ce înseamnă și ce NU înseamnă inteligența emoțională. Ai să le poți citi pe toate, dar te rog, citește-le atent și discerne, chiar și din ele, care sunt ideile care pentru tine au sens.

Să-ncepem cu… începutul.

Primul articol din această serie descrie diferența dintre “a fi inteligent emoțional” și “a avea unele abilități de inteligență emoțională. ”

Să fii inteligent emoțional înseamnă să fii capabil să „lucrezi” cu lumea ta emoțională și cu stările celorlalți.

Ca să faci asta, ai nevoie de mai multe abilități. Ai nevoie de comportamente mult mai complexe decât să poți descrie lucrurile ca fiind „albe sau negre”.

Nimeni nu este prea inteligent emoțional sau deloc inteligent emoțional.

Daniel Goleman, în cartea lui „Inteligența emoțională în leadership” spune că cineva care are foarte bine dezvoltată măcar o abilitate din fiecare categorie (atenție! din fiecare categorie de abilități), are șanse reale de succes. Iar în timp, și le poate dezvolta și pe celelalte.

Abilitățile despre care vorbește și Goleman, și eu, și alți experți, sunt mai multe. Și în funcție de modelul în care fiecare dintre noi credem, ele pot să fie diferite. Eu am ales ca tot ceea ce predau în acest domeniu să aibă la bază Modelul Six Seconds, așa că abilitățile despre care urmează să vorbim, sunt cele pe care le vei regăsi in acest model:

Conștientizarea

Abilitățile cuprinse aici au la bază capacitatea de a-ți conștientiza reacțiile emoționale și de a-ți da seama de legăturile de tip stimul-răspuns.

Concret, asta înseamnă să știi ce stare ai, cât de intensă este și să descoperi de ce reacționezi așa cum o faci, în diverse situații.

Pilotul automat este o parte a creierului tău care poate fie să te ajute, fie să încurce.

Ca să înțelegi și să poți schimba obiceiurile proaste, ca apoi să „instalezi” obiceiuri noi, bune… e nevoie să cauți răspunsul și soluțiile în abilitățile de conștientizare.

Controlul

Această categorie face referire la capacitatea pe care o ai în procesul de gestionare a emoțiilor.

Dezvoltarea capacităților de acest tip te vor ajuta să rămâi motivat, atunci când simti că vrei să renunți; să rămâi lucid, atunci când emoțiile par să preia controlul asupra deciziilor tale; să știi cum să îți schimbi starea în câteva secunde, atunci când reacțiile impulsive au tendința să te conducă; să poți să alegi să fii responsabil, în loc să cauți alți vinovați și să faci pe victima.

Colaborarea

Abilitățile de interacțiune cu ceilalți sunt o ”artă”. Artă care se bazează pe abilitățile de inteligență emoțională.

Empatia este baza interacțiunii cu ceilalți oameni. Să fii empatic înseamnă să fii atent la stările celorlalți, să înțelegi ce se petrece in ei, dar să reușești să păstrezi o stare constructivă, să nu trăiești și tu ce trăiește celălalt.

Există oameni care sunt considerați insensibili sau, din contră, prea sensibili la problemele celor din jur. Ori nu asta înseamnă să fii empatic.

Toate elementele cuprinse în cele 3 categorii de mai sus reprezintă un complex de abilități care descriu inteligența emoțională „în acțiune”. Și, foarte important, fiecare dintre noi avem dezvoltate anumite abilități care țin de inteligență emoțională. În funcție de gradul în care le avem dezvoltate și felul în care ele se combină, fiecare dintre noi ne conturăm un anumit „fel de a fi”.

Suntem diferiți. Asta ne e frumusețea. Dar e foarte important să înțelegem felurile de a fi a celor din jurul nostru, ca să putem dezvolta relații armonioase.

Hai să vedem, pe rând, diverse tipologii de persoane și abilitățile pe care fiecare dintre ele le exprimă.

Tipologia 1

Este o persoană foarte activă și extrem de motivată să facă lucruri. Păstrează o stare de entuziasm și bucurie în acțiunile ei și face ceea ce face cu foarte mult drag.

În același timp, acțiunile ei nu îi aduc rezultatele pe care și le dorește. Totuși… continuă să facă lucrurile în același stil.

Această tipologie de om are dezvoltată foarte bine motivația intrinsecă (una dintre abilitățile care țin de controlul emoțiilor). Dar are foarte puțin dezvoltate abilitățile care țin de recunoașterea șabloanelor și evaluarea consecințelor (abilități care fac parte, și ele, din modelul Six Seconds).

Tipologia 2

Este persoana care îi ascultă pe toți cei din jur și îi înțelege, dar apoi suferă din cauza problemelor cu care se confruntă ceilalți.

Asta arată că are dezvoltată, parțial măcar, abilitatea ce ține de empatie. Totuși, nu reușește să își controleze foarte bine propriile reacții la problemele altora.

Tipologia 3

Este persoana care, în plan profesional, este foarte eficientă. E ca o masină de făcut performanță, are rezultate foarte bune și bifează toate targetele. Totuși, îi tratează pe cei din jur cu o atitudine rece, „tehnică”.

Concret, are dezvoltate abilitățile care țin de controlul emoțiilor, dar îi lipsește empatia cu desăvârșire.

Ce am vrut să îți arăt prin aceste exemple este că inteligența emoțională este mai complexă decât pare. Faptul că ai dezvoltate unele dintre abilități nu este suficient, ci arată doar că te descurci să gestionezi anumite aspecte ce țin de EQ.

Inteligența emoțională necesită continuă dezvoltare

Din momentul în care apar primele tale emoții, pornește procesul de dezvoltare a abilităților tale emoționale. Unele se vor dezvolta din context, poate inconștient. Ulterior, când conștientizezi importanța lor și începi să observi că ai lacune legat de alte abilități, poți alege să le dezvolți, conștient.

Zoltan Veres

SISTEME DE MANAGEMENT

Prezentare generală

Organizatiile care nu au decis încă să implementeze un Sistem de Management de Calitate, Mediu, Sanatate si Securitate Ocupatională, Siguranta Alimentului standardizat, bazat pe cerinte ISO 9001, ISO 14001, OHSAS 18001, scheme EMAS sau alte Sisteme de Management si pun în practică sisteme de management nestandardizate, se pot adresa la SC INFO CENTER GROUP SRL pentru informare, consiliere, consultanta si asigurare servicii de audit de produs/serviciu, audit de proces si/sau audit de sistem.

Noi prestăm atât servicii de proiectare, cât si servicii de implementare si audit a tuturor cerintelor Sistemelor de Management, pe care organizatiile si le pot permite, in cazul in care doresc să-si dezvolte produsele/serviciile, să le imbunătătească, să-si eficientizeze si rentabilizeze procesele, să-si reduca noncalitatea, să-si instruiasca personalul angajat, să reducă costurile si deseurile, să-si mărească portofoliul de clienti si cifra de afaceri.

Definirea politicii de Calitate, Mediu, Sănătate si Securitate in Muncă/Ocupatională
Conducătorii organizatiilor definesc politica de Calitate/Mediu/Sănătate si Securitate in Muncă/Ocupatională, politică care ar trebui să includă:

  • obligatia respectării cerintelor legale si de standarde aplicabile la care organizatia subscrie,
  • obligaţia gestionării selective a deseurilor,
  • obligatia prevenirii şi controlului poluării,
  • obligatia includerii obiectivelor şi ţintelor de Calitate/Mediu/Sanatate si Securitate in Munca/Ocupationala,
  • comunicarea documentului la toti angajatii,
  • disponibilitatea documentului si vizibilitatea către toate părţile interesate.

Planificarea şi stabilirea obiectivelor şi ţintelor se realizează

  • prin identificarea unei strategii de dezvoltare a organizatiei,
  • prin identificarea aspectelor de mediu care au sau pot avea un impact semnificativ asupra mediului,
  • accesul la legislaţie şi adaptarea obiectivelor existente şi a ţintelor la modificările acestora.

Dacă sunteti interesati de Sistemele de Management vă prezentăm cateva intrebări la care asteptăm răspunsurile dvs.:

Furnizaţi o organigramă aprobată si actualizată în documentaţia dumneavoastră?
Aveţi o politică de management recunoscută oficial?
Aveţi un sistem prin care identificaţi principalii indicatori de performanţă?
Aveţi proceduri scrise pentru realizarea produsului/serviciului şi raportare a rezultatelor, neconformitatilor, incluzând luarea de măsuri pentru reducerea oricărui impact produs/serviciu şi pentru iniţierea şi aplicarea de măsuri corective?
Sunt identificate si stabilite clar toate sarcinile, atributiile si responsabilitatile angajatilor?
Există o declaraţie a calificărilor şi competenţelor necesare pentru posturile organizatiei?
Aveţi programări de întreţinere pentru instalaţiile şi echipamentele relevante?
Aveţi o proceduri scrise pentru evidenţa, investigarea, comunicarea şi raportarea sesizărilor incluzând luarea de măsuri corective?
Aveţi un plan de prevenire şi combatere a poluărilor accidentale?
Aveţi în mod regulat audituri independente, pentru a verifica dacă toate activităţile sunt realizate în conformitate cu cerinţele organizatiei?
Aveţi un sistem prin care stabiliţi şi menţineţi un program de măsurare şi monitorizare a indicatorilor care să permită revizuirea şi îmbunătăţirea performanţei?

Un răspuns la toate aceste intrebări poate avea un feedback pozitiv pentru orice organizatie, indiferent de natura acesteia, numarul de angajati sau numarul de filiale.

INFO CENTER GROUP vă poate ajuta să vă rentabilizati completand formularul paginii

http://sbinfo.ro/consultanta-sisteme-management-iso-9001-iso-14001-ohsas-18001/
Consultant si Lead Auditor Ofelia Matca

 

Recomandări pentru prevenirea, combaterea şi limitarea efectelor infestaţiei cu ţânţari

Ţânţarii, fac parte din categoria de insecte care sunt considerate de departe cele mai periculoase, constituind o mare problemă la nivel global, deoarece au un areal de răspândire foarte vast, sunt întâlniţi aproape peste tot, mai ales acolo unde există şi bălţi, lacuri, etc, fiind specii care trăiesc din suptul sângelui oricărei vietate care mişca in jurul lor, inclusiv oamenii.

În plan global există mai mult de 3.000 de specii de ţânţari, fiecare având particularităţile sale, respectiv sunt specii care nu consumă sânge deloc, alţii nu preferă sânge uman, unele specii preferă să se hrănească seara, iar altele ziua.

Având sânge rece, ţânţarilor în general le este greu să trăiască la temperaturi scăzute, doar dacă iarna este blândă când unele femele reuşesc să o petreacă fără probleme, însă activitatea cea mai intensă o desfăşoară în perioada călduroasă a anului.

Un ţânţar cântăreşte în medie 2,5 miligrame, lungimea corpului este între 3, 5 – 5 mm, corpul are o constituţie fragilă de culoare gri maronie, în torace sunt inserate trei perechi de picioare subţiri, acoperite de peri fini, o pereche de aripi înguste şi lungi, precum şi o pereche de aripi posterioare, mai reduse ca dimensiune, care servesc la stabilizarea acestuia.

Masculii prezintă nişte antene lungi, acoperite de peri aspri, trompa lor nu este făcută pentru a înţepa, iar femelele au antene mai scurte şi o trompă folosită la înţepat.

Femela ţânţar, după ce se hrăneşte cu sânge depune 150 -300 de ouă înfăşurate într-un înveliş special, lipicios, pe suprafaţa apei cu predilecţie apă stătătoare, băltoace, mocirle, iazuri sau jgheaburile acoperişurilor,.

Intregul ciclu evolutiv, cu durată de 2 – 3 săptămâni, de la faza embrionară, faza larvară până la pupă se desfăşoară exclusiv în apă, ţânţarii adulţi eclozează la suprafaţa apei şi încep imediat să zboare. În condiţii favorabile această specie tinde către o înmulţire în masă, populaţia lor cuprinzând un număr deosebit de mare de indivizi.

Ţânţarii nu provoacă pagube alimentelor sau materialelor, sunt supărători datorită zgomotului pe care îl fac în timpul zborului, însă se regăsesc în categoria agenţilor dăunătorilor pentru igienă şi agenţi importanţi în transmiterea unor boli, unele extrem, de grave.

Femelele se hrănesc cu sânge odată la 2 -3 zile, înţepăturile lor având efecte neplăcute, prin apariţia in zona de contact de eriteme, pustii roşii şi urticarie.

Intensitatea înţepăturilor la om depind de genele fiecăruia, de faptul că îmbrăcămintea mai închisă la culoare, temperatura corpului şi mişcarea sunt lucruri care atrag ţânţarii,

De asemenea există o mulţime de compuşi emanaţi de corpul uman, din care unii au capacitatea de a respinge ţânţarii, alţii atrăgându-i, în funcţie de secreţiile şi mirosul fiecărei persoane în parte, ţânţarii având preferinţe diferite, de la specie la specie.

În general, înţepăturile de ţânţar nu pun sănătatea în pericol, însă sunt extrem de deranjante, în unele cazuri se poate ajunge la situaţii delicate prin provocarea de alergii prin iritarea zonei înţepate care provoacă dureri.

Cu toate acestea, ţânţarii sunt responsabili pentru un număr însemnat de decese înregistrate anual în întreaga lume, datorită bolilor răspândite de ei, cu predilecţie în zona tropicală, cum este malaria, encefalita sau febra galbenă şi virusul West Nile (pe care îl iau de la păsări şi îl transmit oamenilor scăzând dramatic eficienţa sistemului imunitar).

Există însă pericolul datorită încălzirii globale a climei, ca speciile care transmit aceste boli să se răspândească tot mai mult din zona tropicală spre nord.

La animale anumite specii de ţânţari sunt vectori pentru transmiterea, la rumegătoare, a Bolii limbii albastre, sau a Dermatozei nodulare contagioase, la căine Dirofilarioza, dar şi alte boli care produc morbiditate şi mortalitate ridicată la animale, precum şi însemnate pierderi economice.

Pentru limitarea acţiunii nocive a acestor insecte asupra stării de sănătate a populaţiei umane şi animale, se impun aplicarea unor măsuri de prevenire şi combatere de ordin general şi specifice prin care să se limiteze posibilitatea de dezvoltare şi răspândire a ţânţarilor, precum şi lichidarea lor în zonele în care habitează.

Recomandările în acest context se referă la :

  • Identificarea zonelor favorabile dezvoltării şi înmulţirii speciilor de ţânţari
  • Responsabilitatea autorităţiilor locale şi a unităţiilor specializate privind efectuarea lucrărilor de amenajare şi întreţinere a râurilor, a lacurilor şi a zonelor limitrofe acestora pentru a împiedeca băltirea apelor.
  • Efectuarea lucrărilor de defrişare a resturilor vegetale excesive din parcuri, zone de agrement cu luciu de apă, grădinile din spaţiile intravilane, de pe suprafeţele de pajişti naturale, etc.
  • Solicitarea de către autorităţiile locale implicate, sau de către populaţia interesată, pentru efectuarea dezinsecţiilor în zone şi spaţii unde prezenţa ţânţarilor este evidentă, prin unităţi cu activitate în domeniu, dar și pentru asigurarea asistenţei de specialitate prin ingineri agronomi, medici umani, medicii veterinari,
  • Respectarea procedurilor de dezinsecţie prin:
    • folosirea de substanţe omologate din grupa de toxicitate II şi IV, care nu sunt dăunătoare omului şi animalelor şi care sunt verificate ca eficienţă;
    • efectuarea dezinsecţiei în două etape, în prima etapă se urmăreşte exterminarea insectelor vii, urmărind ca la 18 – 21 de zile să fie exterminate ouăle şi larvele de insecte.
  • Colaborarea cu medicii veterinari pentru efectuarea acţiunilor sanitare veterinare, în special a tratamentelor antipartazitare şi a dezinfecţiilor, dezinsecţiilor şi a deratizăriilor, în situaţile în care aceste acţiuni se impun.
  • Protejarea spaţiilor prin plase de protecţie şi după caz folosirea unor aparate care emit ultrasunete pentru alungarea ţânţarilor.
    • Populaţia să se protejeze purtând îmbrăcăminte adecvată, să evite zonele cu băltiri, împădurite sau cu vegetaţie înaltă în special în perioada caldă a anului.
  • Colaborarea permanentă cu alte autorităţi judeţene, responsabile, prin informări reciproce şi acţiuni comune pentru realizarea măsurilor de prevenire şi combatere a dăunătorilor.
  • În situaţii deosebite de infestaţie masivă, de înţepături cu reacţii locale evidente, în special în zona globului ocular, în stări alergice, se recomandă apelarea la medici pentru intervenţii de specialitate.

Dr. Penţea Ioan – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari din Judeţul Sibiu

Măsuri pentru prevenirea Antraxului la animale

Antraxul (cărbunele, buba neagră sau dalac) este o boală infecţioasă comună omului şi animalelor, fiind întâlnită mai frecvent la paricopitate (bovine, caprine, ovine) produsă de un bacil, (Bacillus anthracis) care în mediul ambiant se transformă în spori, ca formă de supravieţuire a acestui microb, care îi conferă o rezistenţă înaltă la acţiunea factorilor mediului extern (razele solare, substanţe dezinfectante) şi care favorizează menţinerea focarelor telurice (teritorii cu sol contaminat cu spori) pe o perioadă îndelungată de zeci de ani şi îmbolnăviri la animale mai numeroase primăvara şi în anii cu precipitaţii abundente.

Animalele se pot îmbolnăvii prin intermediul furajelor şi a apei infectate, un risc major îl reprezintă organele şi ţesuturile animalului bolnav sau care a murit de această boală, inclusiv carnea, pielea, lâna, oasele, coarnele, copitele.
Omul se poate contamina în timpul îngrijirii animalelor bolnave, la sacrificarea şi tranşarea lor,la prelucrarea pielii şi a lânii, sau la contactul tegumentelor cu solul contaminat.

Semnele clinice se manifestă prin hipertermie, precedată de tulburări generale, hiperemia mucoaselor, cordul pocnitor metalic, pulsul filiform, respiraţia accelerată, dispneică, mersul oscilant, frisoane, hematurie, animalul prezintă scurgeri sanguinolente din orificiile naturale, cade în decubit, are contracţii musculare, cu final letal.

Rapiditatea evoluţiei simptomelor este în funcţie de forma bolii, respectiv supraacută, acută sau subacută, finalizată cu moartea animalului în câteva ore sau la 3 – 6 zile de la debutul înfecţiei.

În cazul de suspiciune sau îmbolnăvire ale unui animal, proprietarul are obligaţia:

  • să solicite consultarea aimalului (animalelor, după caz) de către medicul veterinar;
  • să nu sacrifice animalele bolnave fără permisiunea autorizată a medicului veterinar;
  • este interzis a fi întrebuinţată în alimentaţie, în scopuri tehnice, sau pentru comercializare carnea şi produsele (pielea, lâna, alte subproduse) provenite de la animalele bolnave;
  • utilizarea în activitate a hainelor de protecţie (salopetă, şorţ, mănuşi, cizme etc);
  • gestionare corectă prin colectare, înlăturare şi inactivare a deşeurilor animaliere;
  • persoanele care au fost în contact cu animalul bolnav sau cu produsele provenite de la acesta, să se prezine la medicul de familie pentru a solicita asistenţa medicală de specialitate;

Antraxul este o boală care se poate prevenii prin măsuri profilactice care includ acţiuni şi responsabilităţi din partea proprietarilorr de animale, a autorităţiilor locale, în colaborare cu serviciile sanitare veterinare, respectiv:

  • Să se comunice medicului veterinar, la data producerii, mişcările survenite în efectiv prin fătări, cumpărări, vânzări, mortalităţi.
  • Să permită medicului veterinar monitorizarea stării de sănătate a animalelor din proprietate şi să anunţe cazurile de îmbolnăviri sau de mortalităţi la speciile pe care le au în exploataţie.
  • Să implementeze normele de biosecuritate, normele de protecţie şi bunăstare a animalelor din exploataţiile comerciale şi exploataţiile din gospodăriile populaţiei,
  • Respectarea legislaţia privind circulaţia animalelor pe teritoriul local, naţional şi în activitatea de import- export.
  • Să se efectueze curăţirea mecanică, dezinfecţia adăposturilor şi acţiuni de deratizare, cu unităţi şi personal de specialitate.
  • Implementarea legislaţiei cu privire la ecarisarea teritoriului şi protecţia mediului, prin utilizarea spaţilor de colectare a cadavrelor şi a deşeurilor de origine animală ce nu sunt destinate consumului uman, in scopul distrugerii la unitatea Protan.
  • Interzicerea tăierii animalelor în scopul comercializării cărnii sau produselor rezultate pentru consum public, în alte locuri sau spaţii decât cele autorizate sanitar veterinar, solicitând medicului veterinar examenul de specialitate.
  • Să asigure sprijinul personalului veterinar pentru efectuarea operaţiunilor de vaccinare anticărbunoasă, pentru toate cabalinele, bovinele, caprinele şi ovinele, după împlinirea vârstei de două luni în campanie organizată o dată pe an, înainte ca animalele să fie scoase la păşunat, urmată de vaccinări de complectare pentru animalele sub vârstă sau care nu au fost vaccinate în campania organizată.
  • Educaţia sanitară a populaţiei, a personalului care lucrează cu animalele şi consumă produsele obţinute de la acestea prin:
    • informarea, ori de câte ori este cazul, cu teme din domeniile specifice privind sănătatea animalelor şi siguranţa alimentelor, având ca surse mass-media sau consultări cu personal de specialitate;
    • achiziţionarea alimentelor, în special carne, numai din spaţii sau unităţi înregistrate sanitar veterinar, evitând comerţul ”stradal”.
    • evitarea consumului de produse şi subproduse de origine animală necontrolate sanitar veterinar,

Dr. Penţea Ioan –Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari din județul Sibiu