Cursuri

Curs de calificare Tehnician veterinar

„Fiecare animal este frumos in felul sau si important este ca il aveti si ca va iubeste si il iubiti ” si as mai adauga ca este important sa-l aveti si sanatos. De aceea pentru cei care iubesc animalele si doresc sa le si ajute, am venit cu oferta de a invata mai intai, cum sa le ajute, in mod corect, din punct de vedere sanitar-veterinar. De aceea recomandam realizarea cursului Tehnician veterinar, curs autorizat, de calificare, curs cu multa practica la cabinete medicale, policlinici, farmacii sanitar-veterinare si ferme de animale, curs la finalul caruia veti putea si sa lucrati legal, in baza certificatului de calificare obtinut, vezi foto la pagina http://sbinfo.ro/curs-calificare-tehnician-veterinar/
Locuri de munca exista, tehnicienii veterinari sunt chiar cautati in piata muncii si noi angajam in mod autorizat, prin agentia proprie.

Cursul de calificare Tehnician veterinar, este valabil pe viata atat national cat si UE. Certificatul de calificare este singurul tip de certificat recunoscut de UE si toate tarile ce au aderat Conventiei de la Haga.

Inscrieri la curs puteti gasiti online la web: www.sbinfo.ro
sau www.cursuri-sibiu.ro

Alte informatii la tel. 0745369686

Pret bun, curs de calitate si multa recunoastere si recunostinta pentru iubitele animale!

Gânduri de Ziua Femeii

Din iniţiativa unor femei cu un simţ civic şi revoluţionar demn de lăudat în anul 1910 cu ocazia Internaţionalei Socialiste reunite la Copenhaga s-a decis că trebuie stabilită o zi internaţională a Femeii, femeia fiind la vremea aceia încă un cetăţean de rangul doi, fără drept de vot şi cu alte drepturi mult diminuate faţă de bărbat.

Data precisă de 8 Martie a fost decisă de abia la încheierea Primului Război Mondial, când această dată a fost și este în continuare recunoscută pe intreg mapamondul ca sărbătoarea internaţională a femeii, luna martie fiind prima lună a primaverii, când toată natura renaşte, prinde viaţă şi razele soarelui începe să ne mângâie uşor.

Ziua Femeii nu poate fi sărbătorită numai intre doamne, fiindcă dacă gândim logic şi realist, doamnele şi domnişoarele numai alături de bărbaţi se pot  simţi cu adevărat femei, pot deveni mame şi astfel îşi împlinesc importanța menirea pe acestă lume.

Consider că majoritatea bărbaţiilor realizează că femeile, acest miracol şi mister, sunt cele mai frumoase, plăcute şi necesare fiinţe de pe Pămînt.

Ele au reprezentat și reprezintă cea mai bună sursă de inspiraţie pentru scriitori, sau pictori, pentru femei s-au ţinut cele  mai motivate discursuri şi tot femeia a stat la începutul marilor schimbări în lume.

Femeile sunt dădacele noastre în copilărie, tovarăşele noastre în vremea maturităţii, sprijinul nostru la bătrâneţe, consolarea noastră în nenorociri şi victimele noastre în toate timpurile.

În viaţa de zi cu zi, femeia are foarte multe indatoriri pe care trebuie să le îndeplinească cu succes, respectiv în postura de: fiică, femeie, prietenă, soţie, casnică, mamă şi în multe cazuri şi cu un servici ca loc de muncă.

Pe lângă aceste provocări în sarcina femeii  i se adaugă găsirea de soluţii pentru probleme adiacente : bunăstarea financiară şi socială a familiei, educaţia copiilor şi uneori a ei insâşi şi a soţului, seninătate psihică, condiţie fizică acceptabilă, gestionarea treburilor casnice în aşa mod în care să se poată ocupa şi de copii şi după caz, de un servici care de cele mai multe ori îi ocupă o mare parte din timp.

Pentru toate aceste activităţi este necesar ca femeii să i se asigure de cei din jur înţelegere, o viaţă liniştită, echilibrată, chiar dacă, din păcate există unele cazuri în care acest ideal nu se regăseşte.

Datorită  calitățiilor și a atributelor menționate cât şi a altora, noi partenerii de viaţă a femeii suntem obligaţi să îi acordăm permanent, în tot cursul vieţii, indiferent de relaţia în care ne regăsim cu aceasta, tot respectul ce i se cuvine şi pe care îl merită cu prisosinţă.

S-a creiat o deprindere, precum să îi oferi unei femei flori şi să îi spui cuvinte frumoase doar cu anumite ocazii, însă în mod contrar este obligatoriu ca toate zilele obişnuite să fie cele mai oportune pentru a face un gest tandru sau un compliment unei femei.

Doamnelor şi domnişoarelor, cu acest prilej vă doresc multă sănătate, fericire şi noroc în tot ce întreprindeţi. Să vă bucuraţi de iubirea părinţilor, a soţilor, a prietenilor şi a copiilor voştri în fiecare zi a anului, dar în special astăzi.

Îmi doresc ca noi, bărbaţii. să avem mai multă înţelepciune pentru a oferi femeilor din viaţa noastă toată atenţia şi dragostea pe care le merită.

La mulţi ani !

Dr.Penţea Ioan – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari din Judeţul Sibiu

Recomandări pentru perioada Postului premargător Sărbătorilor de Paşte

În perioada Postului premergător Sărbătorii de Paşte, populaţia care respectă această tradiţie creştină, solicită pentru consum produse alimentare specifice, respectiv, produse de morărit şi panificaţie, soia, fasole, mazăre, alte sortimente de legume, fructe, verdețuri proaspete, produse de patiserie şi zaharoase, alimente conservate, ciuperci, produse naturiste, solicitare care determină operatorii din domeniul alimentar să pună pe piaţă cantităţi mai mari de astfel de alimente decât în mod obişnuit.

         Având în vedere volumul mare de produse alimentare din aceste sortimente. care se regăsesc la procesare sau în distribuţie pe piaţa de consum, există riscul ca pe parcursul lanţului alimentar să fie supuse contaminării cu microorganisme sau prin substanţe chimice (contaminanţi naturali care sunt introduşi accidental sau prin tratarea inadecvată a alimentelor) respectiv prin :

  • contaminare biologică – bacterii, fungii, viruşi sau paraziţi,
  • contaminanţi chimici – care includ substanţe chimice provenite din mediu,conaminanţi, metale grele sau alte reziduuri.

          Din acest motiv este absolut necesar ca siguranţa produselor alimentare să poată fi obţinută şi controlată prin metode care să asigure identificarea şi înlăturarea pericolelor potenţiale de contaminare, înainte de consumul produsului finit.

          Legislaţia şi regulile din domeniul siguranţei alimentelor pe întregul lanţul alimentar, obligă operatorii din acest domeniu de activitate, să garanteze că alimentele sunt sigure pentru consumatorul final şi nu prezintă risc pentru sănătatea populaţiei.

     În perioada cu tradiţii religioase (cum este Postul Paștelui) personalul de specialitate din cadrul servicilor sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, se implică cu profesionalism în protejarea populaţiei, prin monitorizarea şi intensificarea acţiunilor de control tematic,  urmărind respectarea normelor de funcţionare şi igienă în obiectivele furnizoare de materii prime, în unităţi de procesare, unităţi de depozitare şi comercializare, pieţe agroalimentare şi alte obiective care pot fi considerate în anumite condiţii cu risc alimentar, prin:

– Asigurarea asistenţei de specialitate în funcţie de cerinţele legislative, la nivel judeţean, la circumscripţiile sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor locale şi în unităţiile de procesare şi desfacere cu volum mare de produse alimentare..

– Efectuarea de controale şi inspecţii planificate, corelate cu gradul de risc a unităţiilor, stabilit în urma evaluării şi luarea de măsuri corective.

– Supravegherea prin analize de laborator a calităţii şi salubrităţii, materiilor prime, produse finite, din probe afluite pentru examene fizico-chimice, microbiologice, pentru determinarea aditivilor, a contaminanţilor, pesticide, precum şi prin teste de sanitaţie pentru supravegherea stării de igienă a unităţilor..

– Colaborare cu celelalte instituţii judeţene, cu atribuţii în acest domeniu, D.S.P.  A.P.C.  D.A.J.  I.P.J. asociaţii pe produs, operatori economici, etc.

         În aceiaşi măsură pentru prevenirea apariţiei unui discomfort alimentar, sau toxiinfecţii alimentare  sunt responsabilizaţi, în contextul normelor sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor şi consumatorii de alimente specifice aceastei perioade, cu respectarea unor recomandări care se referă la:

  • achiziţionarea alimentelor de origine non-animală specifice postului numai din spaţii sau unităţi înregistrate sanitar veterinar, care garantează, prin examen de specialitate, calitatea şi salubritatea acestora, evitând comerţul „stradal”(atenţie la ciuperci, urzicuţe, sucuri sau diferite produse conservate la domiciliul unor comercianți, neautorizați);
  • citirea cu atenţie a instrucţiunilor de pe etichetele produselor alimentare, ambalate, care în mod obligatoriu trebuie să conţină informaţii privind elementele componente, modul de păstrare, preparare corectă şi termenul de valabilitate;
  • păstrarea corectă a alimentelor pentru a evita deprecierea calitativă,în frigider, în spaţii uscate la temperaturi optime, după caz;
  • evitarea manipulării alimentelor de către persoane care prezintă leziuni la nivelul degetelor de la mâini;
  • păstrarea în condiţii de maximă igienă a tuturor suprafeţelor destinate preparării alimentelor (mese, blaturi,veselă, etc);
  • folosirea la prepararea alimentelor numai a apei potabile;
  • spălarea atentă a fructelor, a zarzavaturilor şi verdeţurilor folosite în reţetele culinare sau când acestea se consumă crude;
  • asigurarea condiţiilor de protecţie necesare evitării oricărui contact între alimentele destinate consumului şi insecte, rozătoare, sau alte animale;
  • gestionarea corectă a resturilor vegetale;

         Cu referire la aprovizionarea cu peşte sau produse din peşte, alimente care se pot consuma  în anumite zile din perioada Postului, atenţionăm ca populaţia să cunoască următoarele:

         Peştele se comercializează în stare vie, refrigerată, congelată, sărată, uscată, afumată, marinată, conservată etc. Comercializarea acestuia este admisă numai în unităţi specializate, sau secţii ale magazinelor alimentare înregistrate sanitar veterinar.

         Peştele în stare vie – care se păstrează în vase speciale cu apă, nu mai mult de 24 de ore.

         Suprafaţa peştelui trebuie să fie curată, fără lovituri şi semne de boală, solzii de culoarea naturală, caracteristică speciei date şi să fie lipiţi strîns de corpul peştelui.

– Nu cumpăraţi peşte, dacă are ochii tulburi sau urechile dezlipite de bronhii, dacă are un miros specific neplăcut, iar la apăsare degetul intră cu uşurinţă în carne lăsînd urme care nu mai revin la normal.

      Peştele refrigerat este acel peşte la care temperatura corpului în profunzimea ţesutului muscular variază de la minus un grad Celsius la plus 5 grade Celsius.

– Nu cumpăraţi peşte refrigerat cu leziuni mecanice, cu consistenţă slab compactă, cu miros de fermentare în bronhii, cu prezenţa stratului exterior mucilaginos (cleios).

    Peştele congelat se consideră acel peşte procesat la care temperatura în profunzimea ţesutului muscular este coborâtă pînă la minus 18 grade Celsius cu menţinerea calităţii gustative şi a valorii nutritive a peştelui viu.

– Nu cumpăraţi peşte congelat cu prospeţime îndoielnică, cu miros de rînced, cu nuanţă gălbuie a pielii şi a stratului de grăsime, precum şi cu gust amar.

– Verificaţi pe etichetă data recoltării şi data congelării.

        Peşte în conserve şi semiconserve ambalat în cutii metalice sau din sticlă este divers: conserve naturale, conserve din peşte în suc propriu, conserve din peşte cu adaos de ulei vegetal, conserve din peşte în sos de tomate, şprote în ulei, semiconserve cu diferite adaosuri şi multe altele.

– Nu cumpăraţi conserve fără etichete, în cutii ruginite, cutii deformate, bombate şi cu ermeticitatea deteriorată.  

– Nu consumaţi conserve şi semiconserve din peşte înainte de a verifica aspectul exterior (miros, culoare), precum şi conţinutul (gustul), consistenţa (uniformitatea şi densitatea) acestora.

         Sortimentele de peşte sunt însoţite obligatoriu de certificat de confirmitate privind calitatea, originea acestuia şi valabilitatea, eliberat sub responsabilitatea operatorului economic furnizor.

    În situaţia în care consumatorii constantă necomformităţi privind calitatea produselor alimentare achiziţionate se recomandă solicitarea medicilor veterinari arondaţi, sau specialiştii în domeniu din cadrul D.S.V.S.A. judeţeană, pentru a se intervenii operativ şi efficient.

        Dr. Penţea Ioan – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari din judeţul Sibiu

Recomandări privind prevenirea bolilor la albine

Apicultura, în România, este o afacere cât se poate de viabilă, fiind favorizată de o climă blândă şi de o natură darnică, cu plante melifere variate, cu păduri intinse de tei şi salcâmi, cu suprafeţe mari cultivate cu pomi fructiferi şi floarea soarelui. ce dăinuie anual din martie până în octombrie.

Produsele de baza obţinute de la albine, miere, ceară, laptişor de matcă, polen, venin de albine, apilarnil, propolis sau pastura, sau combinate şi prezentate sub forma de loţiuni sau creme, sunt din ce in ce mai mult solicitate pe piaţa naţională sau la export, România reprezentând în acest domeniu, cca 2% din totalul mondial şi cca 9-10 % din producţia Europei, comform uuor date statistice publicate.

Efectele terapeutice şi energovitalizante ale produselor apicole, având în vedere că 1kg. de miere este echivalentul a 3 l. de lapte, 50 de ouă, 12 kg. de carne, sau 30 de banane, justifică orientarea tot mai puternică a cumpărătorilor, indiferent de vârstă, spre astfel de produse.

Din aceste motive, precum și prin faptul că apicultura poate asigura o indeletnicire permanentă, sau ca o a doua ocupaţie, asigurând venituri băneşti consistente, creşterea albinelor s-a dezvoltat simţitor,atât prin creşterea numerică a famililor de albine, dar și prin organizarea persoanelelor care practică această activitate, ca persoane fizice sau juridice, deținătoare de stupine sau de exploataţii apicole cu activitate complexă înregistrate / autorizate la D.S.V.S.A. Județeană.

Calitatea mierii şi a produselor apicole este monitorizată permanent prin examene efectuate la laboratoarele acreditate pentru verificarea parametriilor cu referire la umiditate, aciditate, zaharoză, zahăr invertit, glucoză, lactoză, substanţe insolubile, analize prin care se pot identifica şi eventualele falsificări ale mierii,

Activitatea cu albinele presupune respectarea unor reguli tehnologice saude protecție sanitară foarte stricte, pentru a se evita anumite accidente sau modificări în starea de sănătate a albinelor, implicit a stupinei.

Albinele, ca şi alte organisme vii, se pot îmbolnăvi de diferite boli. care prin mortalitea pe care o produc, reduc numărul albinelor şi prin aceasta familiile de albine se depopulează, devenind neproductive, pagubele materiale şi financiare fiind însemnate atât pentru apicultori cât şi pentru economia naţională (dat fiind rolul major pe care îl au albinele în polenizarea culturilor entomofile)

Bolile albinelor se împart în boli contagioase, necontagioase şi intoxicaţii.

-> Bolile contagioase se grupează în:

· virotice (puietul în sac, boala neagră);

· bacteriene (loca americană, europeană, septicemia, paratifoza);

· micotice (ascosferoza, aspergiloza, melanoza);

· parazitare (nosemoza, varooza, amibioza, acarioza, brauloza, senotainioza, triunghiulinoza).

-> Bolile necontagioase ale albinelor sunt reprezentate prin:

· puietul răcit;

· boala de mai;

· diareea albinelor;

· anomaliile mătcilor.

-> Intoxicaţiile albinelor se pot produce cu : cu polen, cu nectar, cu miere de mană, cu medicamente, cu pesticide folosite pentru combaterea dăunătorilor.

-> Dăunătorii albinelor sunt: găselniţa, fluturele „Cap de mort”, viespiile, lupul albinelor, furnicile, prigoriile,ciocănitorile, şoarecii.

În cadrul măsurilor de prevenire a bolilor la albine, pe lângă acţiuniile specifice pentru fiecare boală specifică, un rol important îl reprezintă aplicarea măsurile de profilaxie generală, din care pentru perioada de iernat, se recomandă următoarele:

– Alegerea vatrei de iernare, asigurând:

· să poată fi protejată de vânturile reci.

· să asigure liniştea necesară albinelor,

· să poată fi curăţată uşor de zapadă iar apa după dezgheţ să se scurgă uşor (să nu băltească)

· protejarea de şoareci prin instalrea de grătare la urdiniş.

-> – Supravegherea modalul de iernare şi starea famililor de albine prin controale auditive (ascultare) fără a se recurge la deschiderea stupului:

· zumzetul moderat şi uniform arată că familia de albine este în stare bună şi că iernarea decurge normal;

· bâzâitul puternic arată că familia este în suferinţă;

· zumzetul slab, însoţit de zgomotul asemănător foşnetului frunzelor, înseamnă că familia este înfometată;

· când zumzetul este foarte slab sau nu se percepe aproape deloc, se va interveni, fără abuz însă, prin lovirea cu mâna a peretelui din faţă al stupului, iar dacă albinele răspund printr-un zumzet puternic, care însă încetează imediat, înseamnă că familia iernează în condiţii bune.

– Îndepărtarea fără zgomot a zăpezii neafânate şi a gheţii de pe scândurelele de zbor ale stupilor şi desfundarea urdinişurilor blocate de albinele moarte..

-> – Asigurarea şi supravegherea zborurilor de curăţire ale albinelor având în vedere că, în sezonul nefavorabil, albinele au capacitatea de a acumula în intestinul gros o cantitate importantă de excremente, care pot declanşarea diareii pe al cărei fond se pot instala boli grave, în special nosemoza, excremente care se vor elimina prin zboruri de curăţire în zilele cu temperaturi de +12°C.

-> – Aprecierea modului de iernare a albinelor se face după aspectul diferitelor resturi scoase de pe fundul stupului, după cantitatea de albine moarte găsite pe jos, în faţa urdinişului,respectiv :

· mortalitatea crescută a albinelor atenţionează faptul că familia a iernat cu prea multe albine-vârstnice;

· uzura organismului lor din cauza unor boli;

· prezenţa albinelor umede, mucegăite, arată că în stup este prea multă umiditate.

– Prezenţa obligatorie a apicultorului în stupină pentru a urmării modul de desfăşurare a zborului, identificarea familiilor ce prezintă stări anormale şi soluţionarea altor situaţii constatate.

– Colaborarea permanentă cu serviciile sanitare veterinare şi cu Asociaţia Crescătorilor de Albine din zonă.

Apicultura este sprijinită financiar de Guvernul Român, comform Programuluii Naţional Apicol, prin alocarea de sume substanţiale din fonduri europene şi din bugetul naţional, sume destinate pentru sprijinirea activităţilor de profilaxie şi combatere a varoozei, a analizelor fizico-chimice ale mierii, achiziţionarea materialului biologic pentru refacerea efectivului apicol precum şi pentru achiziţionarea stupilor şi inventarierea tuturor masivelor melifere de pe teritoriul României, analiza aspectelor geografice judeţene şi de infrastructura rutieră. sprijin care favorizează obţinerea în stupine de produse apicole importante cantitativ și la parametrii calitativi superiori.

Dr. Penţea Ioan – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Recomandări privind comercializarea şi consumul de peşte

Carnea de peşte este importantă pentru sănătate, intrucât conţine un lanţ lung de grăsimi (omega-3), este bogată în substanţe nutritive, vitamina D şi selenium şi alte substanţe minerale reprezentate de Na, K, Ca, Cl, fosfaţi, sulfaţi, iod, are un conţinut ridicat de proteine şi scăzut în grăsimi saturate. Includerea în alimentaţie a peştelui ajută la menţinerea sănătatii inimii şi a vaselor de sânge.

Carnea de peşte este uşor digerabilă datorită structurii musculaturii organizată în segmente musculare scurte, separate de foiţe conjunctive, cu menţiunea că peştii graşi sunt mai puţin digestibili decât cei slabi.

Pentru ca acest important produs să nu cauzeze discomfort alimentar sau toxiinfecţii alimentare consumatorilor, se recomandă ca operatorii economici din domeniu şi populaţia să cunoască următoarele:

→ Comercializarea peștelui și a derivatelor este admisă numai în unităţi specializate, sau secţii ale magazinelor alimentare înregistrate sanitar veterinar.

→ Să se respecte cerinţele cu privire la construcţia şi dotarea cu facilităţi şi echipamente a unităţilor de păstrare și comercializare a peștelui;

→ Să fie asigurate condiţiilor de manipulare şi transport ale peştelui, a produselor din pescuit de la furnizori la unităţile de vânzare, cu menţinerea condiţiilor de igienă şi a lanţului frigorific pe durata transportului;

→ Să se asigure condiţiile de igienă şi de întreţinere a spaţiilor şi a echipamentelor (rafturi, tăvi, recipiente, vitrine frigorifice, etc.) în care peştele şi produsele din pescuit sunt depozitate, manipulate şi expuse spre comecializare către consumatorii finali;

→ Să se respecte condiţiilor de sănătate şi igienă a personalului care manipulează alimentele;

Peştele se comercializează în stare vie, refrigerată, congelată, sărată, uscată, afumată, marinată, conservată, etc.

Peştele în stare vie – se păstrează în spaţii frigorifice sau în vase speciale cu apă. Temperatura optimă a apei trebuie să fie de plus 4‚ plus 6 grade Celsius (pe parcurs se răceşte cu gheaţă pînă la plus un grad Celsius). Peştele în stare vie, în condiţiile expuse mai sus, se păstrează nu mai mult de 24 de ore.

Suprafaţa peştelui trebuie să fie curată, fără lovituri şi semne de boală, solzii de culoarea naturală, caracteristică speciei date şi să fie lipiţi strîns de corpul peştelui.

→ Nu cumpăraţi peşte, dacă are ochii tulburi sau urechile dezlipite de bronhii, dacă are un miros specific neplăcut, iar la apăsare degetul intră cu uşurinţă în carne lăsînd urme care nu mai revin la normal.

Peştele refrigerat este acel peşte la care temperatura corpului în profunzimea ţesutului muscular variază de la minus un grad Celsius la plus 5 grade Celsius.

→ Nu cumpăraţi peşte refrigerat cu leziuni mecanice, cu consistenţă slab compactă, cu miros de fermentare în bronhii, cu prezenţa stratului exterior mucilaginos (cleios).

Peştele congelat se consideră acel peşte procesat la care temperatura în profunzimea ţesutului muscular este coborâtă de la minus 12 pînă la minus 18 grade Celsius cu menţinerea calităţii gustative şi a valorii nutritive a peştelui viu.

Se păstrează la temperatură de minus 18 grade Celsius, pe un termen de la o lună la 12 luni.

→ Nu cumpăraţi peşte congelat cu prospeţime îndoielnică, cu miros de rînced, cu nuanţă gălbuie a pielii şi a stratului de grăsime, precum şi cu gust amar.

Peştele în conserve şi semiconserve este divers: conserve naturale, conserve din peşte în suc propriu, conserve din peşte cu adaos de ulei vegetal, conserve din peşte în sos de tomate, şprote în ulei, semiconserve cu diferite adaosuri şi multe altele.

Conservele din peşte se ambalează în cutii metalice sau din sticlă.

Pe cutii trebuie să fie imprimate următoarele informaţii:

· denumirea şi adresa producătorului;

· denumirea ţării de origine;

· data fabricării (ziua, luna, anul)

· termenul de valabilitate

· cantitatea netă a produsului;

· condiţiile de păstrare;

Temperatura de păstrare a conservelor, optimă este până la plus 15 grade Celsius, dar să nu fie mai mică de 0 grade Celsius, iar pentru semiconserve de la minus 6 pînă la plus 6 grade Celsius

→ Nu cumpăraţi conserve fără etichete, în cutii ruginite, cutii deformate, bombate şi cu ermeticitatea deteriorată.

→ Nu consumaţi conserve şi semiconserve din peşte înainte de a verifica aspectul exterior (miros, culoare), precum şi conţinutul (gustul), consistenţa (uniformitatea şi densitatea) acestora.

Sortimentele de peşte sunt însoţite obligatoriu de certificat de confirmitate privind calitatea, originea acestuia şi valabilitatea, eliberat sub responsabilitatea operatorului economic furnizor.

Inspectorii sanitari veterinari, verifică permanent modul cum sunt respectate condiţiile sanitare veterinare şi pentru siguranţa lanţului de distribuţie a acestui sortiment alimentar, în zona de depozitare, comercializare şi de alimentaţie publicã, pentru protejarea sănătăţii cetăţenilor şi stabilesc măsuri în consecinţă.

Dr. Penţea Ioan – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari din Judeţul Sibiu

Acțiuni și responsabilități ale serviciilor sanitare veterinare privind calitatea produselor alimentare destinate consumului uman

Prioritatea serviciilor sanitare veterinare de stat şi private, o constituie implementarea legislaţiei U.E, transpusă în legislaţia naţională, prin promovarea politicilor naţionale in domeniul sanitar-veterinar, ca strategii pentru apărarea sănătaţii animalelor, sănătății publice, protecţia şi bunăstarea animalelor, protecţia mediului, siguranţa alimentelor şi monitorizarea crescătorilor de animale şi a operatorilor din industria alimentară şi nu în ultimul rând protejarea consumatorilor de aceste bunuri.

În acest sens sunt stabilite, de autoritățiile din domeniu, norme de control cu referire la calitatea și igiena produselor alimentare care includ toate categoriile de alimente, a furajelor şi a produselor de uz fitosanitar, sănătatea şi bunăstarea animalelor, precum şi asigurarea principiului de bază al politicii privind siguranţa alimentelor care constă în aplicarea unei abordări integrate privind trasabilitatea acestora pe traseul lanţului alimentar, de tipul „de la furcă la furculiţă”, respectiv de la producţia de furaje și de origine animală, la procesarea materilor prime, la depozitarea, transportul și comercializarea lor pe plan naţional, intracomunitar, precum şi în activitatea de import – export, având ca țintă prevenirea contaminării produselor alimentare.

Regulile impuse de normele europene sunt însoţite de responsabilitatea medicilor veterinari, ai altor specialiști cu responsabilitate în domeniu alimentar, prin intensificarea activităţii profesionale şi o implicare atentă în supravegherea evoluţiilor unor evenimente la care sunt conectaţi concret în activitatea de zi cu zi.

În cazul semnalări unor necomformităţi privind calitatea şi siguranţa unor produse alimentare existente în reţeaua de distribuţie pe teritoriul naţional sau judeţean, pentru a nu se instala o panică în opinia publică românească şi europeană, nejustificată şi nefundamentată pe baze concrete şi corecte, singura instituţie care are autoritatea şi calitatea profesională să prezinte clarificări pentru a informa corect cetăţenii şi să dispună măsuri în consecinţă, este Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, iar la nivel judeţean Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.

Personalul de specialitate (medici veterinari, medici umani, chimişti, biologi, ingineri tehnologi în chimia alimentră, îngineri zootehnişti) care activează în cadrul Direcţiilor Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor judeţene, și în teritoriu la unitățile din domeniul creşterii animalelor şi din domeniul alimentar, la circumscripţii sanitare veterinare teritoriale sau în laboratoarele de referinţă, monitorizează în permanenţă produsele alimentare care se procesează și se comercializează pe teritoriul național şi în activităţile de import-export, prin acţiuni de supraveghere, de control şi expertiză de laborator, cuprinse în Programul strategic naţional, cu reprezentare în fiecare judeţ, acţiuni care sunt defalcate pe fiecare unitate sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor teritorială şi pe obiective cu activitate în sectorul alimentar.

În laboratoarele de referinţă, acreditate din cadrul reţelei A.N.S.V.S.A. se efectuează examene pentru supravegherea bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om, analize pentru determinarea speciei de provenienţă, pentru proteina animală sau vegetală, expertizare privind încărcătura microbiană, a parametrilor fizici chimici, prezenţa aditivilor alimentari, a rezidiilor, din materii prime, ingrediente, membrane şi alte elemente care definesc produsele finite, prin tehnici avansate de analiză, executate de specialişti bine pregătiţi profesional şi cu experienţă în dumeniu.

În acest context, pentru a asigura piaţa de desfacere naţională, intracomunitară şi exportul cu produse alimentare de calitate şi salubre, personalul de specialitate din cadrul Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Judeţeană implementează an de an diverse proceduri şi mecanisme de control, care să asigure că alimentele care ajung pe masa consumatorului sunt comestibile şi că riscul contaminării este redus la minim, prin:

Ø Realizarea unei baze de date cât mai complete prin identificarea şi autorizarea / înregistrarea, a tuturor obiectivelor funcţionale din judeţ care au activitate de producere, procesare, de transport, de depozitare şi comercializare produse alimentare de origine animală şi vegetală.

Ø Asigurarea asistenţei de specialitate în funcţie de cerinţele legislative, la nivel judeţean, la unităţiile de specialitate din teritoriu şi în unităţiile de procesare şi desfacere cu produse alimentare.

Ø Implementarea legislaţiei comunitare privind clasificarea obiectivelor identificate, în conformitate cu activităţile lor specifice, prin evaluari anuale, încadrarea în categoria de risc şi monitorizarea progreselor acestora.

Ø Efectuarea de controale şi inspecţii oficiale, corelate cu gradul de risc a unităţiilor, stabilit în urma evaluării şi luarea de măsuri corective, urmărindu-se:

· respectarea condiţiile generale de funcţionare şi de igienă a unităţilor de profil;

· respectarea normelor de sănătate animală care reglementează producţia primară destinată procesării;

· respectarea normelor privind recepţia, procesarea, depozitarea, expunerea şi desfacerea materiilor prime şi a produselor finite;

· existenţa documentelor care atestă originea (trasabilitatea), cantitatea, calitatea produselor şi efectuarea acţiuniilo D.D.D;

· etichetarea produselor, cu informarea corectă privind producătorul, denumirea corectă, componentele acestora, modul de păstrare şi data expirării;

Ø Supravegherea calităţii şi salubrităţii, prin prelevări de probe la materii prime, semifabricate, produse finite, pentru examen microbiologic, fizico-chimic, pentru determinarea aditivilor, a contaminanţilor, pesticide şi alte rezidii, pentru organisme modificate genetic, gradul de radioactivitate, calitatea apei şi teste de sanitaţie pentru supravegherea stării de igienă a unităţilor.
Ø Notificarea către D.S.V.S.A. din judeţul de provenienţă al probelor indiferent de natura acestora, la care sunt constatate substituiri, falsificări, depăşiri ale limitelor specificate sau prezenţa unor compuşi interzişi, etichetare necorespunzătoare, pentru efectuarea investigaţiilor şi aplicarea de măsuri asupra lotului în cauză.

Ø Retragerea produselor de la consumul public, atunci când au fost notificate situaţii periculoase pentru sănătatea publică și impunerea de măsuri pentru denaturarea lor prin dirijare către o unitate de neutralizare a deşeurilor.

Ø Colaborarea cu celelalte instituţii implicate prin schimburi de informaţii şi mecanisme de verificare, prin asistenţă reciprocă intre administraţiile judeţene, naţionale şi internaţionale, după caz, cât şi prin tehnici şi procedee de screening statistice şi de laborator.

Conform legislației în vigoare, operatorul economic furnizor de produse alimentare este responsabil pentru calitatea acestora şi certifică acest lucru prin document de comformitate emis pentru fiecare sortiment şi lot de produs, precum şi prin etichetă cu date informative privind sortimentul, compoziţia reţetei de fabricaţie, valabilitatea, modul de păstrare, etc.

Aceste informaţii au la bază buletine de analiză emise de laboratoare de referinţă, în urma analizelor efectuate din probe de materii prime şi produse preparate recoltate în cadrul programului de autocontrol a firmei respective.

Pentru prevenirea toxiinfecțiilor alimentare sau alte stări de discomfort alimentar se recomandă ca populația consumatoare de bunuri alimentare să se protejeze prin:

Ø achiziţionarea alimentelor de origine animală şi vegetală numai din spaţii sau unităţi înregistrate sanitar veterinar, unde este asigurată asistenţa de specialitate prin care se garantează calitatea şi salubritatea acestora, evitând comerţul „stradal”;

Ø citirea cu atenţie instrucţiunilor de pe etichetele produselor alimentare, care în mod obligatoriu trebuie să conţină informaţii privind unitatea furnizoare, elementele componente, modul de păstrare, preparare corectă şi termenul de valabilitate;

Ø în cazul apariţiei unor situaţii deosebite să fie sesizat personalul sanitar veterinar de specialitate pentru a se întervenii operativ şi eficient.

Implementarea acestor strategii şi măsuri conferă populaţiei consumatoare de produse alimentare de origine animală şi vegetală că sănătatea nu le este pusă în pericol atunci când se aprovizionează cu alimente din reţeaua comercială care funcţionează în cadrul legislaţiei din domeniu, zonă aflată permanrent sub controlul de specialitate.

Dr. Penţea Ioan, Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari din Județul Sibiu

Profesia de medic veterinar, o activitate cu un impact important în zona socială și economică

În perioada 20 – 23 septembrie 2017 este organizat la Cluj -Napoca al XII -lea Congres Național de Medicină Veterinară, eveniment profesional de mare actualitate și cu o tradiție de peste 135 de ani (primul Congres a fost organizat în perioada 10-12 mai, anul 1882) Congres care se desfășoară sub deviza împreună pentru progresul medicinii veterinare românești .

În cadrul celor 11 Congrese Naţionale, cu participare numeroasă din partea colegilor, în special la cele 6 manifestări de după 1994, au fost adoptate rezoluţii importante pentru profesia noastră, precum: punerea bazelor legislative necesare privatizării serviciilor medicale veterinare în România, reînfiinţarea Colegiului Medicilor Veterinari, elaborarea criteriilor şi punctajelor pentru aprecierea calităţii activităţii profesionale, organizarea seminariilor din cadrul Sistemului Naţional de Educaţie Continuă ş.a.

Medicina veterinară ca profesie, indiferent de ţară, este pusă în slujba asigurării sănătăţii publice prin întărirea rolului şi aportului serviciilor veterinare de stat şi private pentru creşterea responsabilităţii, eficienţei şi contribuţieiprivind promovarea politicilor naţionale în domeniul sanitar-veterinar, ca strategii pentru apărarea sănătăţii animalelor și a oamenilor, asigurarea siguranţei lanţului alimentar de la producere la consumator, protecţia, bunăstarea animalelor şi protecţia mediului.

Prima şcoală veterinară din lume a luat fiinţă la Lyon, în 1762, iar în ţara noastră, primele cursuri de medicină veterinară au început în cadrul a două instituţii medicale umane din Cluj şi Sibiu, apărând mai târziu şi în alte zone ale ţării.

Pe parcursul anilor şcolile de medicină veterinară s-au dezvoltat şi perfecţionat permanent, asigurând societăţii specialişti de înaltă ţinută profesională pentru acest important domeniu atît de necesar și important în zona socială și economică unei țări.

Profesiunea de medic veterinar este o profesie liberală şi independentă, cu organizare autonomă reglementată. Este organizată şi functionează în baza principiului autonomiei în cadrul forului profesional reprezentat de Colegiul Medicilor Veterinari, în colaborare cu Asociația Generală a Medicilor Veterinari din România.

Colegiul Medicilor Veterinari, are în evidență medici veterinari, care profesează în sectorul de stat, medici veterinari cu liberă practică titulari la unități medicale veterinare private de asistență (cabinete, spitale, clinici, farmacii) precum și un număr însemnat medici veterinari care sunt angajați în unități economice sau în învățământ,cercetare, etc.

Trecerea la economia de piață, aplicarea măsurilor de reformă în agricultură, apariția și consolidarea rapidă a proprietății private asupra animalelor și produselor de origine animală au condus la o diversificare a domeniilor în care se exercită profesiunea de medic veterinar.

O parte din această categorie profesională, cu liberă practică, s-a organizat în circumscripții sanitare veterinare teritoriale, concesionând cu autoritatea sanitară veterinară efectuarea unor acțiuni de prevenire și combatere a bolilor transmisibile la animale și de la animale la om cuprinse în programul național, asigurând prin aceasta statusul de sănătate animalelor și creerea de locuri de muncă.

Anual personalul sanitar veterinar în activitate, gestionează din punct de vedere sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor efectivele de animale crescute în scop economic (bovine, cabaline, ovine, caprine, porcine, păsări) animale de companie, precum și alte specii (animale de blană, iepuri, familii de albine, pești, animale existente în zona silvatică, etc)

Sunt supravegheate pe traseul lanțului de siguranță alimentară, sute de mii de obiective care cuprind unității de procesare materii prime de origine animală și vegetală, depozite alimentare, unități de comercializare, unități de alimentație publică, cantine școlare și sociale, laboratoare de cofetărie, patiserie, alte unități specifice, de procesareși comercializare produse de origine animal și non animală.

De asemenea sunt supravegheați producători individuali, înregistrați, care valorifică producția primară de lapte, miere și ouă, pește, produse vegetale, precum și alte unități cu profil zootehnic și prestatoare de servicii în domeniu.

În acest context medicii veterinari își propun permanent să își organizeze mai bine activitatea, să spijine și să răspundă eficient și profesional la solicitările celor mai apropiați parteneri, crescătorii de animale și operatorii din domeniul alimentar, segment care contribuie prioritar la dezvoltarea și stabilitatea economică a localitățiilor unde aceștia activează, prin:

  • acordarea de sprijin în gestionarea efectivelor de animale şi pentru modernizarea creşterii acestora în exploataţii comerciale (ferme) care să asigure cerinţele actuale de tehnologie, biosecuritate, protecţie şi bunăstare;
  • inregistrarea exploataţiilor nonprofesionale şi comerciale, ca facilităţi pentru obţinerea de suvenţii sau alte ajutoare guvernamentale;
  • efectuarea acţiunilor de supraveghere, prin operaţiuni de vaccinare preventivă, tratamente antiparazitare şi examene de laborator pentru prevenirea şi combatere a bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om;
  • aplicarea criteriile de calificare  a statusului de sănătate a efectivelor de bovine în relaţie cu tuberculoza, leucoza enzootică, bruceloza, encefalita spongiformă la bovine şi scrapia la ovine, pentru fiecare exploataţie în care se cresc aceste specii, prin operaţiuni specifice, prelevări de probe şi examene de laborator;
  • implementarea normelor sanitare veterinare privind protecţia şi bunăstarea animalelor de fermă şi din exploataţiile individuale. prin evaluări şi controale programate;
  • implementarea legislaţiei comunitare privind autorizarea / înregistrarea şi clasificarea unităţilor cu profil alimentar prin controale, evaluarea şi încadrarea in categoria de risc a tuturor obiectivelor identificate în conformitate cu activităţile lor specifice, condiţie esenţială pentru valorificarea produselor obţinute în aceste obiective;
  • spijin de specialitate pentru valorificarea animalelor vi și a produselor provenite de la acestea (materii prime sau produse finite) pe plan național, intracomunitar și la export, de către operatorii din domeniul creșterii animalelor și din domeniul alimentar;
  • sprijin pentru promovarea produselor tradiţionale prin identificarea producătorilor cu astfel de activităţi şi acordarea serviciilor de consultanţă privind asigurarea parametriilor tehnologici şi de calitate;
  • garantarea calităţii şi salubrităţii produselor alimentare destinate consumului uman, prin efectuarea, în laboratoarele de diagnostic acreditate, de examene şi analize privind încărcătura microbiană, a parametrilor fizici chimici, prezenţa aditivilor alimentari, a rezidiilor, din materii prime, şi alte elemente care definesc produsele finite, prin tehnici avansate de analiză, executate de specialişti bine pregătiţi profesional şi cu experienţă în dumeniu;
  • sprijin pentru amenajarea târgurilor de animale și piețe agroalimentare țărănești, în special în localităţiile cu tradiţie în acest sens şi care să asigure cerinţele impuse de  legislaţia în vigoare;
  • informarea patronatelor şi a asociaţilor profesionale din industria alimentară despre modificările legislative în domeniu sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor;
  • dezvoltarea permanentă a colaborării cu operatorii economici, cu asociaţiile profesionale, acordând consultanţă de specialitate, prin  analize şi dezbateri organizate, prin participarea la acţiunile stabilite în programele comune pentru prevenirea şi combaterea unor situaţii speciale, care îi pot afecta economic, social, sau direct.

Statutul de stat membru al Uniunii Europene impune un mod de organizare și exercitare a profesiei de medic veterinar în România, pentru a o face compatibilă cu principiile legislației Uniunii Europene în domeniu, medicii veterinari având posibilitatea să-și valorifice în deplină libertate, cunoștiințele și experiența pe care au dobândit-o, în condiții de dotare tehnică din ce în ce mai bune și cu siguranță într-o competiție profesională.

Regulile impuse de normele europene trebuie însoțite de intensificarea activității profesionale a personalului sanitar veterinar, o mai atentă supraveghere a evoluțiilor concrete din teren.

Se urmărește permanent, perfecționarea profesională prin participarea la instruiri, specializări, simpozioane și conferințe, organizate la nivel național și local, pentru ca medicul veterinar să se poziționeze în continuare ca rol de frunte în societatea românească, pentru toate domeniile în care acționează, să prezinte un tot mai mare interes și aport pentru dezvoltarea economiei naționale.

Serviciile veterinare din România au acționat și vor acționa și în viitor cu competență și fermitate pentru a impune respectarea legii, a normelor tehnice ale Comisiei Europene, să acționeze prin mijloace profilactice sau de combatere, în toate cazurile de apariție a unor boli transmisibile, pentru apărarea sănătății animalelor și să garante prin analize și examene de laborator salubritatea produselor de origine animală și non animală, destinate consumului uman, să prevină transmiterea de boli de la animale la om, contribuind astfel la apărarea sănătății publice precum și în derularea schimburilor comerciale intracomunitare și import-export, în protejarea mediului și alte priorități actuale.

Pentru ca profesia noastră să realizeze acestă menire, se impune să fim uniţi, activi, încrezători în noi şi în forţele noastre.

Dr. Pențea Ioan — Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari din Județul Sibiu

Tehnicianul veterinar este in echipă cu medicul veterinar, in actiunile sanitar-veterinare. Profesia de Tehnician veterinar este de asemenea de mare cautare in piata fortei de munca, motiv pentru care cererea pentru cursurile de calificare Tehnician veterinar este tot mai mare. La acest tip de curs de calificare nivelul 3, realizat in 1080 ore,respectiv 360 ore de teorie si 720 ore de practica, se formeaza competentele profesionale atat de necesare pentru Tehnician veterinar. Alte detalii ale cursului de calificare Tehnician veterinar le gasiti la adresa www.sbinfo.ro

Recomandări privind comercializarea alimentelor în unităţiile şcolare

Valorificarea  şi consumul unor produse alimentare în unităţiile de învăţământ, prin unităţi de alimentaţie publică (cantine, chioșcuri) sau prin „Programul laptele şi cornul„, în condiţii de securitate alimentară şi fără periclitarea sănătăţii elevilor, când volumul acestor activităţi crește odată cu începerea anului şcolar, impune autorităţiilor judeţene, conducerii unităţiilor de învăţământ şi nu în ultimul rând administratorilor acestor obiective, ca responsabilitate şi obligaţii următoarele

     La unităţile de învăţământ care sunt incluse în Programul „laptele şi cornul”:

→ Contractarea pentru producerea şi distribuirea produselor alimentare numai cu unităţi de profil autorizate / înregistrate la D.S.V.S.A. judeţeană, în condiţiile legii.

→ Verificarea acestor unităţi, de către autorităţiile competente, a condiţiilor de funcţionare tehnologică şi de igienă, prin controale şi evaluări perioadice, prin afluirea de probe la laboratoare acreditate, pentru expertizacalitatății şi a salubrității produselor alimentare care se distribuite prin acest program.

→ Unitatea şcolară să deţină un spaţiu frigorific, exclusiv pentru depozitarea acestor produse, care să fie transportate şi distribuite în cursul aceleiaşi zile.

→ Manipularea, alimentelor să se facă de către personal stabilit în acest sens, cu respectarea normelor de igienă specifice.

→ Să se elimine de la consum produsele cu ambalaj deteriorat sau cu termen de valabilitate expirat, sau alimente care nu sunt recomandate pentru anumite categorii de elevi.

→ Să se efectueze curăţenia şi igienizarea periodică a spaţiilor unde se manipulează şi depozitează alimentele, precum şi să se asigure protecţia împotriva insectelor.

→ Prelucrarea şi însuşirea cunoştiinţelor de educaţie alimentară a elevilor în cadrul programului de învățământ.

La cantinele şcolare sau cu alt regim administrativ de funcţionare :                                                                                                                                                                                                                                 

→ Să deţină documentul de înregistrare sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor în conformitate cu prevederile Ordinului Preşedintelui A.N.S.V.S.A nr.111/2008, eliberat de D.S.V.S.A. Judeţeană;

→ Să respecte condiţiile generale de igienă, referitoare la aspectele structurale şi la facilităţile privind dotarea după specificul obiectivului;

→ Să existe sursă de apă potabilă, care să fie utilizată atât la procesarea alimentelor cât şi la menţinerea stării de igienă;

→ Să se folosească echipamente de protecţie sanitară a personalului angajat, precum şi să existe documente care să ateste starea de sănătate a personalului angajat;

→ Să dovedească prin documente calitatea şi salubritatea materilor prime, precum şi faptul că au fost achiziţionate din unităţi autorizate/înregistrate sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor şi respectă programul de autocontrol prin afuirea de probe la laboratorul de specialitate, acreditat;

→ Să asigure condiţii de depozitare a produselor alimentare, în special a celor care necesită condiţii deosebite de temperatură, congelare sau refrigerare (carne, peşte, produse lactate, ouă etc) şi să monitorizeze funcţionarea permanent a spaţiilor frigorifice;

→ Să utilizeze ustensile de lucru care pot fi uşor curăţate şi igienizate (blaturi de plastic, cuţite de inox, tăvi de inox, etc);

→ Să asigure încadrarea alimentelor în termenele de valabilitate;

→ Prepararea şi expunerea spre comercializare a alimentelor trebuie să fie făcută astfel încât să se evite orice risc de contaminare şi depreciere a acestora;

→ Servirea alimentelor trebuie să se realizeze numai în recipienţi igienizaţi corespunzător, sau în recipienţi de unică folosinţă;

→ Să se efectueze periodic acţiunile de dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare;

→ Gestionarea corectă a deşeurilor şi subproduselor rezultate, precum şi neutralizarea rapidă a acestora astfel încât să nu constituie o sursă de contaminare;

Chioşcurile prin care se comercializeaza produse alimentare în incinta unităţiilor de învăţământ : 

→ Agentul economic respectiv să deţină aprobarea conducerii unităţii, de amplasare a obiectivului pentru a comercializa produse alimentare atestate şi omologate de autorităţiile oficiale responsabile cu acest drept;

→ Să fie înregistrate sanitar veterinar la D.S.V.S.A.judeţeană;

→ Chioşcurile să fie comfecţionate din materiale uşor de curăţat şi dezinfectat;

→ Să fie dotate cu: apă potabilă, frigider, rafturi pentru depozitarea alimentelor, echipament de lucru şi carnet de sănătate pentru  personalul angajat

→ În aceste spații se pot comercializa alimente ambalate, dulciuri, produse de panificaţie, patiserie, senviciuri, calde sau reci, fructe şi băuturi răcoritoare. Nu recomandăm comercializarea unor produse de tip Hamburger, Hot-dog, Cisburger şi alte sortimente similare, care necesită condiţii specifice de preparare, depozitare şi valorificare şi care sunt uşor perisabile;

→ Alimentele care se comercializeaza să fie etichetate, cu informaţii vizibile privind unitatea producătoare, data fabricaţiei, elementele componente, de preferat, menţionate în procente, cu referire specială la conţinutul în sare, zahăr, grăsimi, aditivi, etc. şi data valabilităţii;

→ Să fie însoţite de documente care să ateste provenienţa şi indicii de calitate;

→ Să se elimine de la comercializare produsele cu ambalaj deteriorat sau cu termen de valabilitate expirat, sau alimente care nu sunt recomandate pentru anumite categorii de consumatorii;

→ Să se efectueze curăţenia şi igienizarea periodică a spaţiilor unde se manipulează şi depozitează alimentele, precum şi să se asigure protecţia împotriva insectelor;

Se recomandă ca reprezentanţii unităţilor şcolare, administratorii responsabili ai acestor activitați să informeze personalul sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor din zona arondată, despre situaţiile deosebite constatate pentru a se putea interveni cu profesionalism şi pentru a evita afectarea sănătăţii elevilor.

Dr. Penţea Ioan Viorel –  Secretar  al Colegiului Medicilor Veterinari din Judeţul Sibiu

Rolul comunicarii in era moderna

Fara nici o exagerare, comunicarea este cheia catre succes in relatii sau la locul de munca pe parcursul intregii noastre vieti. Abilitatea de a comunica eficient se datoreaza experientei, insa cursurile specializate in comunicare ofera o multime de experiente din care cursantii isi pot construi propria strategie de comunicare eficienta.

Comunicarea eficienta este esentiala pentru a creste productivitatea si pentru a mentine relatii solide, de lunga durata, atat in plan profesional, cat si in plan personal.

Comunicarea, proces vital in consolidarea relatiilor interumane

Comunicarea moderna poate fi definita ca activitatea de a obtine informatii prin intermediul schimbului de opinii si mesaje sau prin dialog care incorporeaza elemente vizuale sau descriptive de orice tip.

Orice fiinta umana are o nevoie instinctiva de a comunica. O viata fara comunicare, ar fi un sir nesfarsit de frustrari, deoarece nu am sti cum sa ne exprimam nevoile si nici cum sa intelegem care sunt nevoile celor din jur. Tocmai de aceea, inca din cele mai stravechi timpuri, oamenii si-au creat diverse limbaje vorbite si/sau scrise, pentru a putea comunica unii cu altii.

In era moderna, in care suntem atat de invadati de tehnologie, comunicarea orala pare sa ocupe locul doi, in comparatie cu comunicarea scrisa, prin intermediul diferitelor mijloace disponibile acum. Insa tocmai din acest motiv, calitatile esentiale ale comunicarii eficiente se pierd de cele mai multe ori, iar mesajele transmise nu contin toate informatiile necesare de care au nevoie interlocutorii.

Daca este sa examinam relatiile moderne din cadrul familiilor, se poate observa foarte usor ca ruptura dintre partenerii de viata, dintre parinti si copii sau dintre persoanele care au relatie de prietenie se produce de cele mai multe ori din cauza unei comunicari deficitare. Nu ajunge sa ne aflam in acelasi spatiu cu o persoana, pentru a putea comunica eficient, la fel cum nici mesajele care se pot transmite instant nu sunt intotdeauna cele mai bune solutii, deoarece nu sunt gandite suficient.

In principiu, comunicarea eficienta presupunea urmatoarele aspecte:

  1. definirea telurilor si a asteptarilor – orice individ care transmite un mesaj trebuie sa isi stabileasca teluri realiste pe care le urmareste in urma comunicarii.
  2. claritatea mesajului – mesajul trebuie sa fie clar si accesibil pentru cei din jur, fara a cauza confuzii sau fara a trezi sentimente neplacute interlocutorilor.
  3. un canal de comunicare propice – mesajul odata creat, trebuie livrat in cel mai bun format. De exemplu, comunicarea orala este cea mai buna metoda pentru a castiga increderea cuiva, insa nu este intotdeauna cea mai la indemana. De aceea, pentru comunicarea in scris trebuie creat un mesaj diferit.
  4. interactivitatea – daca o singura persoana este cea care vorbeste, fara a astepta feedback din partea interlocutorilor, fara a oferi informatii suplimentare sau fara a asculta si opiniile celor din jur, nu este comunicare, ci un simplu monolog.
  5. empatia – comunicarea este un proces care se realizeaza cu aportul tuturor partilor implicate. Prin urmare, comunicarea nu presupune numai transmiterea unui mesaj, ci si capacitatea de a asculta. Astfel, ii aratam interlocutorului respectul cuvenit si ne prezentam interesul fata de ceea ce are sa ne comunice.

Comunicarea in afaceri

Comunicarea in afaceri este o activitate care ajuta la rezolvarea diferitelor probleme, in care participantii pot adresa urmatoarele aspecte:

  • Care este situatia initiala?
  • Care sunt cele mai bune strategii de comunicare?
  • Care este cel mai bun mod de abordare?
  • Cum poate fi creat cel mai bun mesaj?
  • Care este cea mai buna modalitate de a livra mesajul?

Abilitatile de comunicare orale si in scris se afla in topul celor mai cautate calitati pe care angajatorii le solicita in general. Indiferent de industrie sau de domeniu, fie ca este vorba de vanzari, relatii cu publicul, sau orice alt domeniu, abilitatile de comunicare intra la un moment dat in joc, iar angajatorii isi doresc oameni care au cu adevarat ceva de oferit. Astfel, orice persoana care isi doreste sa avanseze in cariera, trebuie sa isi dezvolte aceste abilitati, pentru a comunica eficient atat oral, cat si in scris. O persoana care stapaneste aceste abilitati foarte bine este considerata o adevarata valoare in cadrul oricarei organizatii, astfel incat oportunitatile in cariera sunt mult mai mari si mai importante pentru cei care isi imbunatatesc continuu abilitatile in comunicare.

Comunicarea deficitara la locul de munca va duce la lipsa de motivatie a angajatilor, care ajung in cele din urma sa isi puna la indoiala increderea in fortele proprii si chiar increderea in compania in care lucreaza.

In concluzie, comunicarea eficienta este o abilitate pe care ar trebui sa o stapaneasca atat angajatorii care isi doresc sa obtina cele mai bune performante de la angajatii lor, cat si angajatii care isi doresc sa avanseze cat mai mult in domeniul lor. Nu in ultimul rand, la nivel personal, comunicarea eficienta este cea care ne ajuta sa ne construim relatii personale sau profesioanle solide si de durata, relatii care ne pot deschide usa spre diferite oportunitati.

Din fericire, cursurile speciale de comunicare ajuta la dezvoltarea si consolidarea abilitatilor de comunicare, fiind utile atat celor care activeaza in domenii specifice (cum ar fi relatii publice sau publicitate), precum si pentru toti cei care doresc sa isi imbunatateasca performantele profesionale, indiferent de domeniu.

Recomandări privind funcţionarea unităţiilor cu profil alimentar din zonele cu activitate turistică

Judeţul Sibiu, zonă aşezată în centrul ţării, oferă contraste geografice şi o varietatea peisagistică deosebită, datini, obiceiuri şi portul tradiţional, monumentele istorice şi de arhitectură, vechi tradiţii în plan economic, de cultură şi civilizaţie.

Astfel, refieful judeţului, cu înălţimi cuprinse intre 2.535 m (vârful Negoiu) şi 28 m (lunca râului Târnava Mare), este caracterizat printr-o mare varietate de forme naturale.

Aproximativ 30% din suprafaţă este dominată de Munţii Făgăraş, Lotru şi Cindrel, 50% este acoperit de platourile Târnave, Hârtibaci şi Secaşe, care sunt străbătute de văi adânci. Cursurile de apă sunt egal distribuite pe toată suprafaţa judeţului şi includ râurile, cele mai importante: Olt, Târnava, Cibin si Hârtibaci, lacurile naturale glaciare şi sărate, lacuri artificiale pentru irigaţii, hidroenergie şi recreere.

Dintre resursele naturale ale judeţului gazele naturale sunt cele mai importante, mai există resurse de nisip, argila, pietriş, etc, folosite ca materiale de construcţii. O resursă naturală importantă o constituie pădurile, care acoperă 37% din suprafaţa judeţului, apoi păşunile, fâneţele, terenurile agricole cu floră şi faună bogată, constituie o importantă resursă naturală pentru practicarea păstoritului.

Munţii acoperiţi de păduri de foioase şi conifere, dealuri acoperite de fâneţe şi livezi, câmpii, râuri, lacuri cu ape proaspete şi lacuri sărate, toate aceste daruri date de natură acestui judeţ constituie o atracţie pentru activitatea din domeniul turismului şi în cosens pentru turişti.

În localităţile montane cum este zona din masivul Făgăraş, lacurile glaciare Bâlea Lac, Bâlea Cascadă, staţiunea Păltiniş, Crinţ, alte staţiuni cum ar fi Ocna Sibiului, Bazna şi Miercurea Sibiului, obiectivele istorice şi culturale pe care le oferă municipiul Sibiu, în special Turnul Sfatului Muzeul Brukental, Dumbrava Sibiului, care adăposteşte Muzeul Satului şi alte minunate locaţii, sunt atracţii sperciale pentru turiştii români şi din toate colţurile lumii.

O zona speciala este Mărginimea Sibiului cu cele 18 localităţi de la poalele Muntelui Cindrel acoperind o suprafaţă de 200 km pătraţi, unde locuitorii sunt cunoscuţi ca oieri şi care păstrează obiceiurile tradiţionale, costumele populare şi arhitectura specific românească.

Mai trebuie menţionat agro – turismul, cu posibilităţile de cazare in hoteluri, hanuri, pensiuni, case ţărăneşti şi tabere şcolare, activitate bine conturată în judeţul nostru.

Judeţul Sibiu oferă turiştilor şi obiective de alimentaţie publică, înregistrate la D.S.V.S.A.județeană, reprezentate de un număr însemnat de restaurante, pensiuni,           cofetării – patiserii, pizzerii, unităţi de tip fass-food, cabane montane, precum şi baruri, tonete şi chioşcuri, locaţii care oferă o gamă largă şi variată de produse şi meniuri alimentare cu specific tradiţional sau din bucătăria naţională şi internaţională.

Având în vedere volumul mare de activitate în acest domeniu, precum şi categoriile diferite de turişti, responsabilitatea asigurării unor sortimente alimentare de calitate şi salubre, revine operatorilor economici din unităţiile furnizoare, administratorilor unităţiilor beneficiare, dar şi personalului de specialitate care supraveghează, şi controlează respectarea legislaţiei în domeniul siguranţei lanţului alimentar (respectiv personalului din cadrul Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, Direcţia de Sănătate Publică şi Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor)

În acest sens operatorii din unităţiile de alimentaţie publică sunt atenţionaţi că în comformitate cu legislaţia din acest domeniu, au obligaţia:

  • să deţină documentul de înregistrare sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor în conformitate cu prevederile Ordinului Preşedintelui A.N.S.V.S.A nr.111/2008, eliberat de D.S.V.S.A. judeţeană,
  • să respecte condiţiile generale de igienă, referitoare la aspectele structurale şi la facilităţile privind dotarea obiectivului,
  • să dovedească prin documente, calitatea şi salubritatea materilor prime, precum şi faptul că au fost achiziţionate din unităţi autorizate / înregistrate sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor şi respectă programul de autocontrol prin afuirea de probe la laboratorul D.S.V.S.A judeţeană,
  • să asigure condiţii de depozitare a produselor alimentare, în special a celor care necesită condiţii deosebite de temperatură, congelare sau refrigerare (carne, peşte, produse lactate, ouă, etc) şi menţinerea neîntreruptă a lanţului frigorific,
  • să existe sursă de apă potabilă, care să fie utilizată atât la procesarea alimentelor cât şi la menţinerea stării de igienă,
  • să utilizeze ustensile de lucru care pot fi uşor curăţate şi igienizate (blaturi de plastic, cuţite de inox, tăvi de inox, etc),
  • să se folosească echipamente de protecţie sanitară a personalului angajat, precum şi să existe documente care să ateste starea de sănătate a personalului angajat,
  • să asigure prepararea şi expunerea spre comercializare a alimentelor, astfel încât să se evite orice risc de contaminare şi depreciere a acestora,
  • servirea alimentelor să se realizeze numai în recipienţi igienizaţi corespunzător sau în recipienţi de unică folosinţă, după caz,
  • în cazul alimentelor livrate sau distribuite la alte adrese pe bază de comandă, acestea trebuie să fie ambalate sau preambalate, după caz etichetate, iar transportul să se realizeze cu mijloace de transport autorizate şi dotate corespunzator pentru a asigura protecţia pe timpul transportului,
  • să verifice şi să respecte permanent încadrarea alimentelor în termenele de valabilitate,
  • să efectueze periodic acţiuniile de dezinfecţie, dezinsecţie, deratizare, prin contract cu unităţi specializate şi autorizate pentru această activitate,
  • deşeurile şi subprodusele rezultate să fie gestionate corect, să se asigure neutralizarea rapidă a acestora astfel încât să nu constituie o sursă de contaminare,

Activitatea obiectivelor cu profil alimentar din zonele turistice este în permanenţă sub control sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor de către personalul din cadrul serviciilor de specialitate din D.S.V.S.A. judeţeană şi de la unităţiile de profiil teritoriale, intensitatea controalelor fiind corelate cu incadrarea în gradul de risc a obiectivelor în urma evaluăriilor oficiale efectuate, precum şi de sezonul turistic cu activitate de vârf specific judeţului nostru..

Calitatea şi salubritatea materiilor prime şi a produselor finite sunt expertizate în laboratorul de diagnostic acreditat, din probe afluite pentru examene microbiologice, pentru examene fizico-chimice, precum şi din probe, ori de câte ori situaţia o impune, pentru determinarea calităţii apei, şi teste pentru verificarea eficienţei dezinfecţiilor în unităţiile de profil.

De asemenea populaţia, în cazul constatării unor necomformităţi, se poate adresa medicului veterinar arondat pentru a se intervenii operativ cu personal de specialitate.

Dr Penţea Ioan Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari din JudeţulSibiu