Recomandări privind funcţionarea unităţiilor cu profil alimentar din zonele cu activitate turistică

Judeţul Sibiu, zonă aşezată în centrul ţării, oferă contraste geografice şi o varietatea peisagistică deosebită, datini, obiceiuri şi portul tradiţional, monumentele istorice şi de arhitectură, vechi tradiţii în plan economic, de cultură şi civilizaţie.

Astfel, refieful judeţului, cu înălţimi cuprinse intre 2.535 m (vârful Negoiu) şi 28 m (lunca râului Târnava Mare), este caracterizat printr-o mare varietate de forme naturale.

Aproximativ 30% din suprafaţă este dominată de Munţii Făgăraş, Lotru şi Cindrel, 50% este acoperit de platourile Târnave, Hârtibaci şi Secaşe, care sunt străbătute de văi adânci. Cursurile de apă sunt egal distribuite pe toată suprafaţa judeţului şi includ râurile, cele mai importante: Olt, Târnava, Cibin si Hârtibaci, lacurile naturale glaciare şi sărate, lacuri artificiale pentru irigaţii, hidroenergie şi recreere.

Dintre resursele naturale ale judeţului gazele naturale sunt cele mai importante, mai există resurse de nisip, argila, pietriş, etc, folosite ca materiale de construcţii. O resursă naturală importantă o constituie pădurile, care acoperă 37% din suprafaţa judeţului, apoi păşunile, fâneţele, terenurile agricole cu floră şi faună bogată, constituie o importantă resursă naturală pentru practicarea păstoritului.

Munţii acoperiţi de păduri de foioase şi conifere, dealuri acoperite de fâneţe şi livezi, câmpii, râuri, lacuri cu ape proaspete şi lacuri sărate, toate aceste daruri date de natură acestui judeţ constituie o atracţie pentru activitatea din domeniul turismului şi în cosens pentru turişti.

În localităţile montane cum este zona din masivul Făgăraş, lacurile glaciare Bâlea Lac, Bâlea Cascadă, staţiunea Păltiniş, Crinţ, alte staţiuni cum ar fi Ocna Sibiului, Bazna şi Miercurea Sibiului, obiectivele istorice şi culturale pe care le oferă municipiul Sibiu, în special Turnul Sfatului Muzeul Brukental, Dumbrava Sibiului, care adăposteşte Muzeul Satului şi alte minunate locaţii, sunt atracţii sperciale pentru turiştii români şi din toate colţurile lumii.

O zona speciala este Mărginimea Sibiului cu cele 18 localităţi de la poalele Muntelui Cindrel acoperind o suprafaţă de 200 km pătraţi, unde locuitorii sunt cunoscuţi ca oieri şi care păstrează obiceiurile tradiţionale, costumele populare şi arhitectura specific românească.

Mai trebuie menţionat agro – turismul, cu posibilităţile de cazare in hoteluri, hanuri, pensiuni, case ţărăneşti şi tabere şcolare, activitate bine conturată în judeţul nostru.

Judeţul Sibiu oferă turiştilor şi obiective de alimentaţie publică, înregistrate la D.S.V.S.A.județeană, reprezentate de un număr însemnat de restaurante, pensiuni,           cofetării – patiserii, pizzerii, unităţi de tip fass-food, cabane montane, precum şi baruri, tonete şi chioşcuri, locaţii care oferă o gamă largă şi variată de produse şi meniuri alimentare cu specific tradiţional sau din bucătăria naţională şi internaţională.

Având în vedere volumul mare de activitate în acest domeniu, precum şi categoriile diferite de turişti, responsabilitatea asigurării unor sortimente alimentare de calitate şi salubre, revine operatorilor economici din unităţiile furnizoare, administratorilor unităţiilor beneficiare, dar şi personalului de specialitate care supraveghează, şi controlează respectarea legislaţiei în domeniul siguranţei lanţului alimentar (respectiv personalului din cadrul Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, Direcţia de Sănătate Publică şi Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor)

În acest sens operatorii din unităţiile de alimentaţie publică sunt atenţionaţi că în comformitate cu legislaţia din acest domeniu, au obligaţia:

  • să deţină documentul de înregistrare sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor în conformitate cu prevederile Ordinului Preşedintelui A.N.S.V.S.A nr.111/2008, eliberat de D.S.V.S.A. judeţeană,
  • să respecte condiţiile generale de igienă, referitoare la aspectele structurale şi la facilităţile privind dotarea obiectivului,
  • să dovedească prin documente, calitatea şi salubritatea materilor prime, precum şi faptul că au fost achiziţionate din unităţi autorizate / înregistrate sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor şi respectă programul de autocontrol prin afuirea de probe la laboratorul D.S.V.S.A judeţeană,
  • să asigure condiţii de depozitare a produselor alimentare, în special a celor care necesită condiţii deosebite de temperatură, congelare sau refrigerare (carne, peşte, produse lactate, ouă, etc) şi menţinerea neîntreruptă a lanţului frigorific,
  • să existe sursă de apă potabilă, care să fie utilizată atât la procesarea alimentelor cât şi la menţinerea stării de igienă,
  • să utilizeze ustensile de lucru care pot fi uşor curăţate şi igienizate (blaturi de plastic, cuţite de inox, tăvi de inox, etc),
  • să se folosească echipamente de protecţie sanitară a personalului angajat, precum şi să existe documente care să ateste starea de sănătate a personalului angajat,
  • să asigure prepararea şi expunerea spre comercializare a alimentelor, astfel încât să se evite orice risc de contaminare şi depreciere a acestora,
  • servirea alimentelor să se realizeze numai în recipienţi igienizaţi corespunzător sau în recipienţi de unică folosinţă, după caz,
  • în cazul alimentelor livrate sau distribuite la alte adrese pe bază de comandă, acestea trebuie să fie ambalate sau preambalate, după caz etichetate, iar transportul să se realizeze cu mijloace de transport autorizate şi dotate corespunzator pentru a asigura protecţia pe timpul transportului,
  • să verifice şi să respecte permanent încadrarea alimentelor în termenele de valabilitate,
  • să efectueze periodic acţiuniile de dezinfecţie, dezinsecţie, deratizare, prin contract cu unităţi specializate şi autorizate pentru această activitate,
  • deşeurile şi subprodusele rezultate să fie gestionate corect, să se asigure neutralizarea rapidă a acestora astfel încât să nu constituie o sursă de contaminare,

Activitatea obiectivelor cu profil alimentar din zonele turistice este în permanenţă sub control sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor de către personalul din cadrul serviciilor de specialitate din D.S.V.S.A. judeţeană şi de la unităţiile de profiil teritoriale, intensitatea controalelor fiind corelate cu incadrarea în gradul de risc a obiectivelor în urma evaluăriilor oficiale efectuate, precum şi de sezonul turistic cu activitate de vârf specific judeţului nostru..

Calitatea şi salubritatea materiilor prime şi a produselor finite sunt expertizate în laboratorul de diagnostic acreditat, din probe afluite pentru examene microbiologice, pentru examene fizico-chimice, precum şi din probe, ori de câte ori situaţia o impune, pentru determinarea calităţii apei, şi teste pentru verificarea eficienţei dezinfecţiilor în unităţiile de profil.

De asemenea populaţia, în cazul constatării unor necomformităţi, se poate adresa medicului veterinar arondat pentru a se intervenii operativ cu personal de specialitate.

Dr Penţea Ioan Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari din JudeţulSibiu

RECOMANDĂRI PENTRU COMBATEREA EFECTELOR TEMPERATURILOR RIDICATE ASUPRA SĂNĂTĂŢII EFECTIVELOR DE ANIMALE ŞI A CALITĂŢII ALIMENTELOR DESTINATE CONSUMULUI UMAN

În situaţia condiţiilor meteorologice cu temperaturi ridicate peste media specifică zonei geografice, cu avertizare „cod portocaliu” sau „cod roşu”, pentru asigurarea statusului de sănătate a efectivelor de animale şi siguranţa produselor alimentare, personalul din reţeaua sanitară veterinară atenţionează operatorii economici care deţin exploataţii cu animale şi păsări, taberele de vară pentru animale, unităţi care abatorizează animale, organizatorii de târguri şi expoziţii organizate ocazional, că au obligaţia:

În domeniul protecţiei sănătăţii şi bunăstării animalelor:

  • Să asigure adaposturi corespunzătoare pentru animale şi păsări care să ofere protecţie faţă de acţiunea directă a razelor ultraviolete nocive, precum şi respectarea densităţii, ventilaţiei, temperaturii şi a zooigienei la parametrii optimi;
  • Să asigurare normele de biosecuritate în special în exploataţiile cu porcine şi pasări, precum şi limitarea circulaţiei animalelor şi a oamenilor, în şi din ferme;
  • Să asigure cantităţi suficiente de apă şi furaje corespunzătoare cantitativ şi calitativ (în funcţie de specie, categorie şi stare fiziologică)
  • Cantitatea de apă recomandată este pentru :
    • bovine          38 – 52 litri
    • cabaline       20 – 40 litri
    • porci               4 – 11 litri
    • ovine                       6 litri
    • păsări                  0,5 litri
  • Să verifice permanent bunai funcţionare a echipamentelor de adăpare, de furajare şi a sistemelor de ventilaţie;
  • Să asigure echipamente de rezervă, în principal a sistemelelor de ventilaţie şi generatoarelor de energie electrică;
  • Să nu folosească animalele pentru tracţiune sau pentru alte activităţi în intervalul de timp 12.00 – 18.00, dacă temperatura exterioară, la umbră, depăşeşte 25ºC;
  • În păşuni să se evite păşunatul între orele 10.00 – 18.00, când temperaturile sunt toride şi să amenajeze umbrare şi sursă de apă la nivelul necesarului, pentru a reduce riscul de deshidratare;
  • Să se asigure locuri prestabilite pentru retragerea animalelor în cazuri excepţionale;
  • Animalele de companie (câinii, pisicile, iepurii, etc.) care sunt ţinute afară, să aibă asigurată o sursă de apă potabilă, precum şi adăpost corespunzător împotriva razelor solare;
  • Transportul animalelor se va efectua numai cu mijloace de transport dotate corespunzator care să asigure densitatea şi confortul necesar în funcţie de specia şi categoria de animale, precum şi distanţa la care se efectuiază transportul;
  • Se va reduce densitatea animalelor în mijlocul de transport cu cel puţin 25% din capacitatea maximă de încărcare autorizată, în funcţie de specie, talie, varstă şi stare fiziologică;
  • Transportul să se efectueze numai în situaţii în care acest lucru se impune folosind perioada mai răcoroasă din zi;
  • În cazul în care călătoria nu începe în cel mai scurt timp de la îmbarcare, şoferii trebuie să aibă planuri de urgenţă pentru a îngriji animalele, în funcţie de necesităţi;
  • Pentru călătorii de peste 8 ore, sistemele de ventilaţie din vehicul să fie funcţionale pentru a menţine temperatura de confort termic;
  • În cazul comercializării animalelor în târguri, administratorii acestora trebuie să asigure padocuri suficient de spaţioase pentru a garanta libertatea de mişcare necesară animalelor cazate şi să fie prevăzute cu zone de adăpostire umbrite, să asigure accesul permanent la sursele de apă potabilă pentru a reduce riscul de deshidratare;
  • Să anunţe urgent medicului veterinar, responsabil de supravegherea statusului de sănătate al animalelor din localitatea respectivă, orice modificare a stării de sănătate a animalelor precum şi de apariţia unor modificări comportamentale;
  • Să participe activ la efectuarea acţiunilor sanitare veterinare obligatorii stabilite de medicii veterinari pentru această perioadă, sau acţiuni de necesitate, (acţiuni de supraveghere a bolilor transmisibile prin afluirea de probe pentru examene de laborator, vaccinări imunoprofilactice, tratamente antiparazitare, examinarea apei potabile, dezinfecţii, dezinsecţii, etc.)
  • Să colaboreze permanent cu serviciile veterinare, pentru supravegherea stării de sănătate a animalelor şi pentru intervenţii operative în situaţii deosebite;
  • Asigurarea, la nivelul unităţiilor veterinare şi la ferme comerciale a stocurilor de medicamente, dezinfectante şi produse biologice pentru situaţii de urgenţă;
  • Să se asigure de către consiliile locale şi fermieri colectarea, gestionarea şi neutralizarea deşeurilor animaliere;
  • Să urmărească înformările și comunicările instituțiilor de specialitate despre fenomenele meteorologice prognozate;

În domeniul sănătăţii publice:

  • Să dețină documente care să ateste transabilitatea produselor alimentare, să asigure spaţiile frigorifice necesare cu respectarea temperaturilor optime în zonele de prelucrare, depozitare, în mijloacele de transport şi în spaţii de expunere;
  • Să se respecte normele de igienă, prin efectuarea periodică a acţiunilor de dezinfecţie, dezinsecție și deratizare a spațiilor tehnologice, dezinfectarea utilajelor şi a ustensilelor folosite;
  • Evitarea expunerii la vânzare a produselor de origine animală sau vegetală în locuri şi spaţii care nu asigură temperaturile adecvate, precum şi valorificarea unor produse alimentare perisabile în perioada zilei când temperatura atmosferică este în exces;
  • Este interzisă sacrificrea animalelor în alte locuri decât abatoarele autorizate, cât şi al celor neînsoţite de documente sanitare veterinare;
  • Se interzice comercializrea şi punerea în consum a produselor alimentare care nu au fost verificate de serviciile de specialitate, iar certificarea calităţii şi salubrităţii alimentelor să se asigure numai prin buletine emise în urma examenelor de laborator;
  • Administratorii pieţelor agroalimentare, sau organizatorii de târguri, sau manifestări tradiţionale, să asigure producătoriilor agricoli spaţii corespunzătoare şi funcţionarea agregatelor pentru realizarea permanentă a temperaturii optime în spaţiile de expunere şi comercializare;
  • Transportul produselor alimentare cu mijloace dotate corespunzator in funcţie de sotimentul de aliment şi distanţa la care se transportă;
  • Să se afluiască la laboratorul de diagnostic acreditat, probe recoltate din materii prime şi produse finite alimentare, comform programului de autocontrol sau ori de câte ori este cazul;
  • Confiscarea, denaturarea şi distrugerea produselor de origine animală şi non animală alterate sau depreciate pe timpul transportului, distribuţiei, depozitării sau comercializării, sau cu termenul de valabilitate expirat;
  • Populația să se aprovizioneze numai din unităţi autorizate / înregistrate sanitar veterinar, să evite comerţul stradal;
  • Să respecte normele de păstrare, preparare şi data valabilităţii a alimentelor cu care se aprovizionează;
  • Să informeze serviciile sanitare veterinare cu situaţiile deosebite pentru intervenţii de urgenţă specifice;

Dr. Penţea Ioan – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari din Judeţul Sibiu

Ce NU este inteligența emoționala

Extremele se atrag. Clișeic, dar adevărat.

Paradoxal dezvoltării tehnologiei, crește în noi nevoia de a ne conecta la partea noastră emoțională mai mult.

Lumea pendulează dintr-o extremă în alta: de la prohibiție la libertate, de la prea puțină informație, la prea multă și confuză informație.

De aceea Inteligența Emoțională începe să fie considerată abilitatea secolului 21. Pentru că este elementul care face diferența în tot procesul de a cerne, din multitudinea de informatii, pe acelea care chiar îți folosesc.

În ultima perioadă, am observat că apar tot mai multe articole legate de domeniul inteligenței emoționale. Din păcate, foarte multe dintre ele sunt scrise de persoane fără expertiză în domeniu. Sunt bazate, poate, doar pe popularitatea în creștere, a acestui subiect.

În acest context, am ales să îți ofer informații clare despre inteligența emoțională, care să te ajute să elimini confuziile despre acest concept.

Am pregătit o mini-serie de 5 articole, despre ce înseamnă și ce NU înseamnă inteligența emoțională. Ai să le poți citi pe toate, dar te rog, citește-le atent și discerne, chiar și din ele, care sunt ideile care pentru tine au sens.

Să-ncepem cu… începutul.

Primul articol din această serie descrie diferența dintre “a fi inteligent emoțional” și “a avea unele abilități de inteligență emoțională. ”

Să fii inteligent emoțional înseamnă să fii capabil să „lucrezi” cu lumea ta emoțională și cu stările celorlalți.

Ca să faci asta, ai nevoie de mai multe abilități. Ai nevoie de comportamente mult mai complexe decât să poți descrie lucrurile ca fiind „albe sau negre”.

Nimeni nu este prea inteligent emoțional sau deloc inteligent emoțional.

Daniel Goleman, în cartea lui „Inteligența emoțională în leadership” spune că cineva care are foarte bine dezvoltată măcar o abilitate din fiecare categorie (atenție! din fiecare categorie de abilități), are șanse reale de succes. Iar în timp, și le poate dezvolta și pe celelalte.

Abilitățile despre care vorbește și Goleman, și eu, și alți experți, sunt mai multe. Și în funcție de modelul în care fiecare dintre noi credem, ele pot să fie diferite. Eu am ales ca tot ceea ce predau în acest domeniu să aibă la bază Modelul Six Seconds, așa că abilitățile despre care urmează să vorbim, sunt cele pe care le vei regăsi in acest model:

Conștientizarea

Abilitățile cuprinse aici au la bază capacitatea de a-ți conștientiza reacțiile emoționale și de a-ți da seama de legăturile de tip stimul-răspuns.

Concret, asta înseamnă să știi ce stare ai, cât de intensă este și să descoperi de ce reacționezi așa cum o faci, în diverse situații.

Pilotul automat este o parte a creierului tău care poate fie să te ajute, fie să încurce.

Ca să înțelegi și să poți schimba obiceiurile proaste, ca apoi să „instalezi” obiceiuri noi, bune… e nevoie să cauți răspunsul și soluțiile în abilitățile de conștientizare.

Controlul

Această categorie face referire la capacitatea pe care o ai în procesul de gestionare a emoțiilor.

Dezvoltarea capacităților de acest tip te vor ajuta să rămâi motivat, atunci când simti că vrei să renunți; să rămâi lucid, atunci când emoțiile par să preia controlul asupra deciziilor tale; să știi cum să îți schimbi starea în câteva secunde, atunci când reacțiile impulsive au tendința să te conducă; să poți să alegi să fii responsabil, în loc să cauți alți vinovați și să faci pe victima.

Colaborarea

Abilitățile de interacțiune cu ceilalți sunt o ”artă”. Artă care se bazează pe abilitățile de inteligență emoțională.

Empatia este baza interacțiunii cu ceilalți oameni. Să fii empatic înseamnă să fii atent la stările celorlalți, să înțelegi ce se petrece in ei, dar să reușești să păstrezi o stare constructivă, să nu trăiești și tu ce trăiește celălalt.

Există oameni care sunt considerați insensibili sau, din contră, prea sensibili la problemele celor din jur. Ori nu asta înseamnă să fii empatic.

Toate elementele cuprinse în cele 3 categorii de mai sus reprezintă un complex de abilități care descriu inteligența emoțională „în acțiune”. Și, foarte important, fiecare dintre noi avem dezvoltate anumite abilități care țin de inteligență emoțională. În funcție de gradul în care le avem dezvoltate și felul în care ele se combină, fiecare dintre noi ne conturăm un anumit „fel de a fi”.

Suntem diferiți. Asta ne e frumusețea. Dar e foarte important să înțelegem felurile de a fi a celor din jurul nostru, ca să putem dezvolta relații armonioase.

Hai să vedem, pe rând, diverse tipologii de persoane și abilitățile pe care fiecare dintre ele le exprimă.

Tipologia 1

Este o persoană foarte activă și extrem de motivată să facă lucruri. Păstrează o stare de entuziasm și bucurie în acțiunile ei și face ceea ce face cu foarte mult drag.

În același timp, acțiunile ei nu îi aduc rezultatele pe care și le dorește. Totuși… continuă să facă lucrurile în același stil.

Această tipologie de om are dezvoltată foarte bine motivația intrinsecă (una dintre abilitățile care țin de controlul emoțiilor). Dar are foarte puțin dezvoltate abilitățile care țin de recunoașterea șabloanelor și evaluarea consecințelor (abilități care fac parte, și ele, din modelul Six Seconds).

Tipologia 2

Este persoana care îi ascultă pe toți cei din jur și îi înțelege, dar apoi suferă din cauza problemelor cu care se confruntă ceilalți.

Asta arată că are dezvoltată, parțial măcar, abilitatea ce ține de empatie. Totuși, nu reușește să își controleze foarte bine propriile reacții la problemele altora.

Tipologia 3

Este persoana care, în plan profesional, este foarte eficientă. E ca o masină de făcut performanță, are rezultate foarte bune și bifează toate targetele. Totuși, îi tratează pe cei din jur cu o atitudine rece, „tehnică”.

Concret, are dezvoltate abilitățile care țin de controlul emoțiilor, dar îi lipsește empatia cu desăvârșire.

Ce am vrut să îți arăt prin aceste exemple este că inteligența emoțională este mai complexă decât pare. Faptul că ai dezvoltate unele dintre abilități nu este suficient, ci arată doar că te descurci să gestionezi anumite aspecte ce țin de EQ.

Inteligența emoțională necesită continuă dezvoltare

Din momentul în care apar primele tale emoții, pornește procesul de dezvoltare a abilităților tale emoționale. Unele se vor dezvolta din context, poate inconștient. Ulterior, când conștientizezi importanța lor și începi să observi că ai lacune legat de alte abilități, poți alege să le dezvolți, conștient.

Zoltan Veres

SISTEME DE MANAGEMENT

Prezentare generală

Organizatiile care nu au decis încă să implementeze un Sistem de Management de Calitate, Mediu, Sanatate si Securitate Ocupatională, Siguranta Alimentului standardizat, bazat pe cerinte ISO 9001, ISO 14001, OHSAS 18001, scheme EMAS sau alte Sisteme de Management si pun în practică sisteme de management nestandardizate, se pot adresa la SC INFO CENTER GROUP SRL pentru informare, consiliere, consultanta si asigurare servicii de audit de produs/serviciu, audit de proces si/sau audit de sistem.

Noi prestăm atât servicii de proiectare, cât si servicii de implementare si audit a tuturor cerintelor Sistemelor de Management, pe care organizatiile si le pot permite, in cazul in care doresc să-si dezvolte produsele/serviciile, să le imbunătătească, să-si eficientizeze si rentabilizeze procesele, să-si reduca noncalitatea, să-si instruiasca personalul angajat, să reducă costurile si deseurile, să-si mărească portofoliul de clienti si cifra de afaceri.

Definirea politicii de Calitate, Mediu, Sănătate si Securitate in Muncă/Ocupatională
Conducătorii organizatiilor definesc politica de Calitate/Mediu/Sănătate si Securitate in Muncă/Ocupatională, politică care ar trebui să includă:

  • obligatia respectării cerintelor legale si de standarde aplicabile la care organizatia subscrie,
  • obligaţia gestionării selective a deseurilor,
  • obligatia prevenirii şi controlului poluării,
  • obligatia includerii obiectivelor şi ţintelor de Calitate/Mediu/Sanatate si Securitate in Munca/Ocupationala,
  • comunicarea documentului la toti angajatii,
  • disponibilitatea documentului si vizibilitatea către toate părţile interesate.

Planificarea şi stabilirea obiectivelor şi ţintelor se realizează

  • prin identificarea unei strategii de dezvoltare a organizatiei,
  • prin identificarea aspectelor de mediu care au sau pot avea un impact semnificativ asupra mediului,
  • accesul la legislaţie şi adaptarea obiectivelor existente şi a ţintelor la modificările acestora.

Dacă sunteti interesati de Sistemele de Management vă prezentăm cateva intrebări la care asteptăm răspunsurile dvs.:

Furnizaţi o organigramă aprobată si actualizată în documentaţia dumneavoastră?
Aveţi o politică de management recunoscută oficial?
Aveţi un sistem prin care identificaţi principalii indicatori de performanţă?
Aveţi proceduri scrise pentru realizarea produsului/serviciului şi raportare a rezultatelor, neconformitatilor, incluzând luarea de măsuri pentru reducerea oricărui impact produs/serviciu şi pentru iniţierea şi aplicarea de măsuri corective?
Sunt identificate si stabilite clar toate sarcinile, atributiile si responsabilitatile angajatilor?
Există o declaraţie a calificărilor şi competenţelor necesare pentru posturile organizatiei?
Aveţi programări de întreţinere pentru instalaţiile şi echipamentele relevante?
Aveţi o proceduri scrise pentru evidenţa, investigarea, comunicarea şi raportarea sesizărilor incluzând luarea de măsuri corective?
Aveţi un plan de prevenire şi combatere a poluărilor accidentale?
Aveţi în mod regulat audituri independente, pentru a verifica dacă toate activităţile sunt realizate în conformitate cu cerinţele organizatiei?
Aveţi un sistem prin care stabiliţi şi menţineţi un program de măsurare şi monitorizare a indicatorilor care să permită revizuirea şi îmbunătăţirea performanţei?

Un răspuns la toate aceste intrebări poate avea un feedback pozitiv pentru orice organizatie, indiferent de natura acesteia, numarul de angajati sau numarul de filiale.

INFO CENTER GROUP vă poate ajuta să vă rentabilizati completand formularul paginii

http://sbinfo.ro/consultanta-sisteme-management-iso-9001-iso-14001-ohsas-18001/
Consultant si Lead Auditor Ofelia Matca

 

Recomandări pentru prevenirea, combaterea şi limitarea efectelor infestaţiei cu ţânţari

Ţânţarii, fac parte din categoria de insecte care sunt considerate de departe cele mai periculoase, constituind o mare problemă la nivel global, deoarece au un areal de răspândire foarte vast, sunt întâlniţi aproape peste tot, mai ales acolo unde există şi bălţi, lacuri, etc, fiind specii care trăiesc din suptul sângelui oricărei vietate care mişca in jurul lor, inclusiv oamenii.

În plan global există mai mult de 3.000 de specii de ţânţari, fiecare având particularităţile sale, respectiv sunt specii care nu consumă sânge deloc, alţii nu preferă sânge uman, unele specii preferă să se hrănească seara, iar altele ziua.

Având sânge rece, ţânţarilor în general le este greu să trăiască la temperaturi scăzute, doar dacă iarna este blândă când unele femele reuşesc să o petreacă fără probleme, însă activitatea cea mai intensă o desfăşoară în perioada călduroasă a anului.

Un ţânţar cântăreşte în medie 2,5 miligrame, lungimea corpului este între 3, 5 – 5 mm, corpul are o constituţie fragilă de culoare gri maronie, în torace sunt inserate trei perechi de picioare subţiri, acoperite de peri fini, o pereche de aripi înguste şi lungi, precum şi o pereche de aripi posterioare, mai reduse ca dimensiune, care servesc la stabilizarea acestuia.

Masculii prezintă nişte antene lungi, acoperite de peri aspri, trompa lor nu este făcută pentru a înţepa, iar femelele au antene mai scurte şi o trompă folosită la înţepat.

Femela ţânţar, după ce se hrăneşte cu sânge depune 150 -300 de ouă înfăşurate într-un înveliş special, lipicios, pe suprafaţa apei cu predilecţie apă stătătoare, băltoace, mocirle, iazuri sau jgheaburile acoperişurilor,.

Intregul ciclu evolutiv, cu durată de 2 – 3 săptămâni, de la faza embrionară, faza larvară până la pupă se desfăşoară exclusiv în apă, ţânţarii adulţi eclozează la suprafaţa apei şi încep imediat să zboare. În condiţii favorabile această specie tinde către o înmulţire în masă, populaţia lor cuprinzând un număr deosebit de mare de indivizi.

Ţânţarii nu provoacă pagube alimentelor sau materialelor, sunt supărători datorită zgomotului pe care îl fac în timpul zborului, însă se regăsesc în categoria agenţilor dăunătorilor pentru igienă şi agenţi importanţi în transmiterea unor boli, unele extrem, de grave.

Femelele se hrănesc cu sânge odată la 2 -3 zile, înţepăturile lor având efecte neplăcute, prin apariţia in zona de contact de eriteme, pustii roşii şi urticarie.

Intensitatea înţepăturilor la om depind de genele fiecăruia, de faptul că îmbrăcămintea mai închisă la culoare, temperatura corpului şi mişcarea sunt lucruri care atrag ţânţarii,

De asemenea există o mulţime de compuşi emanaţi de corpul uman, din care unii au capacitatea de a respinge ţânţarii, alţii atrăgându-i, în funcţie de secreţiile şi mirosul fiecărei persoane în parte, ţânţarii având preferinţe diferite, de la specie la specie.

În general, înţepăturile de ţânţar nu pun sănătatea în pericol, însă sunt extrem de deranjante, în unele cazuri se poate ajunge la situaţii delicate prin provocarea de alergii prin iritarea zonei înţepate care provoacă dureri.

Cu toate acestea, ţânţarii sunt responsabili pentru un număr însemnat de decese înregistrate anual în întreaga lume, datorită bolilor răspândite de ei, cu predilecţie în zona tropicală, cum este malaria, encefalita sau febra galbenă şi virusul West Nile (pe care îl iau de la păsări şi îl transmit oamenilor scăzând dramatic eficienţa sistemului imunitar).

Există însă pericolul datorită încălzirii globale a climei, ca speciile care transmit aceste boli să se răspândească tot mai mult din zona tropicală spre nord.

La animale anumite specii de ţânţari sunt vectori pentru transmiterea, la rumegătoare, a Bolii limbii albastre, sau a Dermatozei nodulare contagioase, la căine Dirofilarioza, dar şi alte boli care produc morbiditate şi mortalitate ridicată la animale, precum şi însemnate pierderi economice.

Pentru limitarea acţiunii nocive a acestor insecte asupra stării de sănătate a populaţiei umane şi animale, se impun aplicarea unor măsuri de prevenire şi combatere de ordin general şi specifice prin care să se limiteze posibilitatea de dezvoltare şi răspândire a ţânţarilor, precum şi lichidarea lor în zonele în care habitează.

Recomandările în acest context se referă la :

  • Identificarea zonelor favorabile dezvoltării şi înmulţirii speciilor de ţânţari
  • Responsabilitatea autorităţiilor locale şi a unităţiilor specializate privind efectuarea lucrărilor de amenajare şi întreţinere a râurilor, a lacurilor şi a zonelor limitrofe acestora pentru a împiedeca băltirea apelor.
  • Efectuarea lucrărilor de defrişare a resturilor vegetale excesive din parcuri, zone de agrement cu luciu de apă, grădinile din spaţiile intravilane, de pe suprafeţele de pajişti naturale, etc.
  • Solicitarea de către autorităţiile locale implicate, sau de către populaţia interesată, pentru efectuarea dezinsecţiilor în zone şi spaţii unde prezenţa ţânţarilor este evidentă, prin unităţi cu activitate în domeniu, dar și pentru asigurarea asistenţei de specialitate prin ingineri agronomi, medici umani, medicii veterinari,
  • Respectarea procedurilor de dezinsecţie prin:
    • folosirea de substanţe omologate din grupa de toxicitate II şi IV, care nu sunt dăunătoare omului şi animalelor şi care sunt verificate ca eficienţă;
    • efectuarea dezinsecţiei în două etape, în prima etapă se urmăreşte exterminarea insectelor vii, urmărind ca la 18 – 21 de zile să fie exterminate ouăle şi larvele de insecte.
  • Colaborarea cu medicii veterinari pentru efectuarea acţiunilor sanitare veterinare, în special a tratamentelor antipartazitare şi a dezinfecţiilor, dezinsecţiilor şi a deratizăriilor, în situaţile în care aceste acţiuni se impun.
  • Protejarea spaţiilor prin plase de protecţie şi după caz folosirea unor aparate care emit ultrasunete pentru alungarea ţânţarilor.
    • Populaţia să se protejeze purtând îmbrăcăminte adecvată, să evite zonele cu băltiri, împădurite sau cu vegetaţie înaltă în special în perioada caldă a anului.
  • Colaborarea permanentă cu alte autorităţi judeţene, responsabile, prin informări reciproce şi acţiuni comune pentru realizarea măsurilor de prevenire şi combatere a dăunătorilor.
  • În situaţii deosebite de infestaţie masivă, de înţepături cu reacţii locale evidente, în special în zona globului ocular, în stări alergice, se recomandă apelarea la medici pentru intervenţii de specialitate.

Dr. Penţea Ioan – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari din Judeţul Sibiu

Măsuri pentru prevenirea Antraxului la animale

Antraxul (cărbunele, buba neagră sau dalac) este o boală infecţioasă comună omului şi animalelor, fiind întâlnită mai frecvent la paricopitate (bovine, caprine, ovine) produsă de un bacil, (Bacillus anthracis) care în mediul ambiant se transformă în spori, ca formă de supravieţuire a acestui microb, care îi conferă o rezistenţă înaltă la acţiunea factorilor mediului extern (razele solare, substanţe dezinfectante) şi care favorizează menţinerea focarelor telurice (teritorii cu sol contaminat cu spori) pe o perioadă îndelungată de zeci de ani şi îmbolnăviri la animale mai numeroase primăvara şi în anii cu precipitaţii abundente.

Animalele se pot îmbolnăvii prin intermediul furajelor şi a apei infectate, un risc major îl reprezintă organele şi ţesuturile animalului bolnav sau care a murit de această boală, inclusiv carnea, pielea, lâna, oasele, coarnele, copitele.
Omul se poate contamina în timpul îngrijirii animalelor bolnave, la sacrificarea şi tranşarea lor,la prelucrarea pielii şi a lânii, sau la contactul tegumentelor cu solul contaminat.

Semnele clinice se manifestă prin hipertermie, precedată de tulburări generale, hiperemia mucoaselor, cordul pocnitor metalic, pulsul filiform, respiraţia accelerată, dispneică, mersul oscilant, frisoane, hematurie, animalul prezintă scurgeri sanguinolente din orificiile naturale, cade în decubit, are contracţii musculare, cu final letal.

Rapiditatea evoluţiei simptomelor este în funcţie de forma bolii, respectiv supraacută, acută sau subacută, finalizată cu moartea animalului în câteva ore sau la 3 – 6 zile de la debutul înfecţiei.

În cazul de suspiciune sau îmbolnăvire ale unui animal, proprietarul are obligaţia:

  • să solicite consultarea aimalului (animalelor, după caz) de către medicul veterinar;
  • să nu sacrifice animalele bolnave fără permisiunea autorizată a medicului veterinar;
  • este interzis a fi întrebuinţată în alimentaţie, în scopuri tehnice, sau pentru comercializare carnea şi produsele (pielea, lâna, alte subproduse) provenite de la animalele bolnave;
  • utilizarea în activitate a hainelor de protecţie (salopetă, şorţ, mănuşi, cizme etc);
  • gestionare corectă prin colectare, înlăturare şi inactivare a deşeurilor animaliere;
  • persoanele care au fost în contact cu animalul bolnav sau cu produsele provenite de la acesta, să se prezine la medicul de familie pentru a solicita asistenţa medicală de specialitate;

Antraxul este o boală care se poate prevenii prin măsuri profilactice care includ acţiuni şi responsabilităţi din partea proprietarilorr de animale, a autorităţiilor locale, în colaborare cu serviciile sanitare veterinare, respectiv:

  • Să se comunice medicului veterinar, la data producerii, mişcările survenite în efectiv prin fătări, cumpărări, vânzări, mortalităţi.
  • Să permită medicului veterinar monitorizarea stării de sănătate a animalelor din proprietate şi să anunţe cazurile de îmbolnăviri sau de mortalităţi la speciile pe care le au în exploataţie.
  • Să implementeze normele de biosecuritate, normele de protecţie şi bunăstare a animalelor din exploataţiile comerciale şi exploataţiile din gospodăriile populaţiei,
  • Respectarea legislaţia privind circulaţia animalelor pe teritoriul local, naţional şi în activitatea de import- export.
  • Să se efectueze curăţirea mecanică, dezinfecţia adăposturilor şi acţiuni de deratizare, cu unităţi şi personal de specialitate.
  • Implementarea legislaţiei cu privire la ecarisarea teritoriului şi protecţia mediului, prin utilizarea spaţilor de colectare a cadavrelor şi a deşeurilor de origine animală ce nu sunt destinate consumului uman, in scopul distrugerii la unitatea Protan.
  • Interzicerea tăierii animalelor în scopul comercializării cărnii sau produselor rezultate pentru consum public, în alte locuri sau spaţii decât cele autorizate sanitar veterinar, solicitând medicului veterinar examenul de specialitate.
  • Să asigure sprijinul personalului veterinar pentru efectuarea operaţiunilor de vaccinare anticărbunoasă, pentru toate cabalinele, bovinele, caprinele şi ovinele, după împlinirea vârstei de două luni în campanie organizată o dată pe an, înainte ca animalele să fie scoase la păşunat, urmată de vaccinări de complectare pentru animalele sub vârstă sau care nu au fost vaccinate în campania organizată.
  • Educaţia sanitară a populaţiei, a personalului care lucrează cu animalele şi consumă produsele obţinute de la acestea prin:
    • informarea, ori de câte ori este cazul, cu teme din domeniile specifice privind sănătatea animalelor şi siguranţa alimentelor, având ca surse mass-media sau consultări cu personal de specialitate;
    • achiziţionarea alimentelor, în special carne, numai din spaţii sau unităţi înregistrate sanitar veterinar, evitând comerţul ”stradal”.
    • evitarea consumului de produse şi subproduse de origine animală necontrolate sanitar veterinar,

Dr. Penţea Ioan –Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari din județul Sibiu

IN MEMORIAM 

 
 

Un pios omagiu
celui care a plecat mult prea devreme
la cele vesnice,
lectorului/formator
cercetator stiintific principal

 ing. IOAN COTȂRLEA

NU VĂ VOM UITA NICIODATĂ!

  

In plină primăvară, când codrii sunt plini de o nouă sevă, se stinge, nestiind ce face, scăpând parcă controlul atât de bine manageriat pană acum, de zeci de ani, cel care a fost in slujba silviculturii peste 49 de ani, remarcabilul ing. domnul Ioan COTARLEA.
După numai 6 ani de o excelenta colaborare, am pierdut un lector/formator minunat, un expert de inalt rang, un coleg si prieten drag.

Amenajarea pădurii, Regenerarea si ingrijirea arboretelor, Pepiniere forestiere, Impăduriri, Exploatarea pădurii sunt doar cateva discipline pe care domnul ing. Ioan Cotârlea le preda cu drag si pasiune, celor cu sete de cunoastere si cu dorinta de a imbrătisa noi ocupatii si calificari in piata fortei de muncă din silvicultura. Acestea sunt doar cateva discipline/materii predate de dansul, pentru ca nu avea timp pentru mai mult, desii specialitatea si experienta ii permitea sa predea orice, putând la catedră să inlocuioască pe oricine, oricând.

Noi, colegii Institutului pentru Calificări INFO CENTER GROUP Sibiu, il vom păstra in amintire si ii vom aduce o vesnică recunostintă!

Colectivul de cadre didactice si personal auxiliar al Institutului pentru Calificări INFO CENTER GROUP Sibiu transmite familiei indurerate in greaua incercare a vietii

SINCERE CONDOLEANŢE!

 

Prevenirea şi combaterea întepăturilor cauzate de căpuşe

ATENTIE! Ne situam in zona de munte, puternic afectata de aparitia capuselor. Pentru a preveni si diminua existenta acestora, va oferim cursuri de instruire tematice, dar si cursuri de calificare si specializare pentru a putea efectua activitati legale si corecte privind:

asigurarea igienei mediului prin realizarea unor lucrari de dezinfectie, deratizare, dezinsectie, avand ca ajutor realizarea cursului AGENT DEZINFECTIE, DERATIZARE, DEZINSECTIE

toaletarea zonelor de vegetatie in exces si toaletarea arborilor stradali si a celor din aliniamente si parcuri, prin realizarea cursului OPERATOR LA TOALETAREA ARBORILOR

actiuni ale personalului sanitar veterinar referitoare la: existenta  parazitilor pe animale si gestionarea cainilor fara stapan, de mare ajutor fiind cursul de calificare TEHNICIAN VETERINAR

Va prezentam un material, considerat de noi important, privind actiuni de:

Prevenirea şi combaterea întepăturilor cauzate de căpuşe

Combaterea efectelor nedorite cauzate de căpuşe este în mod fundamental, pe lângă o problemă de sănătate publică şi o chestiune economică, care trebuie să îşi facă efectele pe termen mijlociu şi lung. Reuşita acţiuniilor de combatere a căpuşelor cere o concepţie şi o execuţie corectă, având în vedere că o activitate ocazională, facultativă sau de rutină, este echivalentă cu o irosire a eforturilor specifice şi a fondurilor investite. Lupta pentru diminuarea populaţiilor de căpuşe trebuie să fie condusă prin metode ecologice şi medicale, în mediul lor de viaţă liberă şi respectiv pe animalele gazdă. Cu cât se au în vedere mai multe caracteristici biologice, cu atât cresc şansele de reuşită.

În acest context este necesar ca toţi factorii implicaţi în această activitate, respectiv autorităţiile locale, crescătorii de animale, alte segmente de populaţie, pe lângă specialiştii din domeniu, trebuie să deţină unele informaţii cu referire la rolul pe care căpuşele îl au ca parazit şi în principal ca vector în transmiterea unor boli grave la oameni şi animale.

Căpuşele sunt artropode parazite ce populează suprafaţa corpului fiind găsite pe tegumentele mamiferelor, sau în blana lor, sau pe pielea păsărilor.

Sunt paraziţi hematofagi,cu ajutorul aparatului bucal se hrănesc prin înţepat şi supt şi se prind ferm de pielea animalului. Sunt necesare mai multe zile până când sunt saturate cu sânge. În acest timp masa lor corporală creşte semnificativ. Ciclul biologic al căpuşelor (larvă, nimfă şi adult) are nevoie de 3 gazde pe care se dezvoltă consumându-le  sângele.  O femelă adultă consumă cel puţin 0,6 ml sânge şi depune cel puţin 10.000 de ouă..

Viaţa căpuşelor pe corpul gazdei este scurtă (cîteva zile), diferă în funcţie de numărul de gazde necesare realizării cicluluibiologic şi de capacitatea           fiecărui stadiu de a rezista la înfometare.

Căpuşele sunt de dimensiuni foarte mici, însă pot fi vizibile cu ochiul liber, masculii sunt negri, iar femelele sunt negre cu abdomenul roşu.

După afinităţile ecologice, căpuşele se clasifică în căpuşe endofile (de adăpost) şi căpuşe exofile.

Căpuşele endofile sunt cele care trăiesc în grajduri, locuinţe, crăpăturile zidurilor, vizuini, peşteri şi parazitează animalele în perioadele de odihnă.

Căpuşele exofile, cu prezenţă în spaţiul liber, se urcă pe firele de iarbă sau se deplasează pe păşune pentru a găsi gazdele. În cazul în care condiţiile sunt nefavorabile, ele se ascund în tufişuri, în sol etc. Ataşarea de gazdă se face în timpul trecerii acesteia pe lângă firele de iarbă pe care se găsesc căpuşele, localizându-se preponderent în zona capului şi a gâtului speciei parazitate.

Înmulţirea exagerată şi răspândirea căpuşelor pe arii tot mai extinse, ajungând din zonele împădurite, până în grădinile din spatele locuinţelor. a fost generată de o serie de factori, incluzând:

  • specificul înmulţirii căpuşelor, o femelă adultă depune peste 10.000 de ouă într-un ciclu evolutiv,
  • înmulţirea explozivă a populaţiilor de câini comunitari, pisici, rozătoare şi de animale sălbatice, ca principali vectori,
  • modificările în utilizarea pesticidelor,
  • comerţul intensiv cu animale,
  • numărul mare de clădiri sau spaţii urbane părăsite, adăposturi de animale neigienizate şi nedezinfectate,
  • dezvoltarea zonelor suburbane.

Căpuşele parazitează o varietate foarte mare de gazde terestre, cum ar fi: amfibieni, reptile, păsări şi mamifere.

Calea de a infesta şi de a infecta ca vector, o nouă gazdă este contactul fizic (ele nu sar, nu zboară, dar se ataşează de corpul victimei).

Localizarea pe gazdă diferă în funcţie de specia acesteia şi de stadiul evolutiv, astfel:

  • la bovine – pe perineu, pliul iei, axilă dar şi pe salbă, la baza coarnelor , pe uger, coadă;
  • la ovine – în zona sternală, membrlele, coadă, pliurile salbei,etc;
  • la cabaline – pe coamă şi coadă,
  • la câine – în regiunea capului, regiunea axilară faţa internă a coapsei,
  • la pisică şi păsări – în regiunea capului ,

Afecţiunilor pe care capuşele le pot determina la animale se manifestă prin tendinţa acestora de a se scărpina continuu la locul unde este localizată căpuşa. zona este uşor inflamată şi dureroasă, pot apărea semne de apatie, febră, anemii, paralizii, stări alergice, şoc anafilactic şi chiar moartea animalului.

În organismul uman afecţiunile au ca simptome manifestari asemănătoare gripei: febră, cefaleea, greaţă, vomă, uneori simptomele pot evolua sub clinic, greu de sesizat. .

În plus rănile pe care le produc creează porţi de intrare pentru infecţii secundare, sau produc diferite afecţiuni ale pielii, durere sau tumefacţii.

Pe lângă acţiunea directă, căpuşele sunt transmiţători ai unor agenţi patogeni care produc boli atât la om, cât şi la animale, fiind clasificate pe locul doi, după ţânţari, în ceea ce priveşte importanţa medicală şi veterinară ca vectori.

Căpuşele transmit (vehiculează) o serie de agenţii patogeni, respectiv:

  • prin salivă –  injectarea de salivă produce lezarea vaselor de sânge şi transmiterea unor boli grave (boala Lyme, bacterioze, leptospiroze, babesioze sau un tip de meningoencefalită)
  • prin consum de lapte crud sau produse lactate obţinute din lapte netratat termic se poate produce infectarea cu virusul encefalitei de căpuşe la om.

În baza acestor informaţii, personalul de specialitate din cadrul serviciilor sanitare veterinare atenţionează autorităţiile locale, proprietarii de animale şi nu în ultimul rând populaţia de necesitatea efectuării de urgenţă a unor acţiuni, stabilite prin programe comune cu alte autorităţi de la nivel judeţţean, respectiv:

  • Identificarea permanentă a zonelor considerate cu risc biologic ridicat şi informarea celorlalte autorităţi responsabile.
  • Iniţierea unor campanii de informare, prin medicii veterinari oficiali, în zonele cu risc ridicat, pentru conştientizarea crescătorilor de animale, a organizaţiilor pentru protecţia animalelor cu măsurile ce se impun pentru prevenirea infestării animalelor şi a imbolnăvirii oamenilor prin inţepătura de căpuşă.
  • Responsabilitatea autorităţiilor locale privind efectuarea dezinsecţiilor în spaţii şi clădiri nefuncţionale, în parcuri, zone de agrement, pajişti naturale cu vegetaţie abundentă, precum şi colectarea şi deparazitarea câinilor comunitari.
  • Efectuarea lucrărilor de defrişare a resturilor vegetale necomestibile a arboretului de pe suprafeţele de pajişti naturale infestate.
  • Monitorizarea permanentă a modului cum sunt respectate reglementările legale privind circulaţiei animalelor (bovine, ovine, caprine, animale de companie) prin localităţi, in parcuri şi locuri de agrement,
  • Efectuarea, prin personalul sanitar veterinar, de examene clinice la speciile de animale gazdă a căpuşelor, precum şi afluirea de probe la laboratorul D.S.V.S.A. judeţean pentu identificarea căpuşelor prin examene de specialitate.
  • Efectuarea tratamentelor antiparazitare la animalele din zonele ţintă, deparazitarea prin îmbăieri generale sau locale, după caz.
  • Colaborarea cu medicii veterinari pentru efectuarea acţiunilor sanitare veterinare, în special a tratamentelor antipartazitare şi a dezinfecţiilor, dezinsecţiilor şi a deratizăriilor, în situaţile în care aceste acţiuni se impun.
  • Colaborarea permanentă cu alte autorităţi judeţene, responsabile, prin informări reciproce şi acţiuni comune pentru realizarea măsurilor cuprinse în programul judeţean.
  • Populaţia să se protejeze purtând îmbrăcăminte adecvată, la picnic, să evite zonele împădurite sau cu vegetaţie înaltă în perioada caldă a anului şi să reţină în cazul unei înţepături :
  • căpuşele nu se rup, ci se extrag cu o pensetă chiar de la locul de inserţie pe piele, altfel cleştii căpuşii rămân în interiorul pielii şi pot infecta locul unde au pătruns;
  • după îndepărtarea căpuşei, se dezinfectează locul cu iod;
  • dacă starea generală nu se ameliorează, trebuie mers de urgenţă la medicul de specialitate;

 

La realizarea acţiuniile, pentru limitarea infestării cu căpuşe a oamenilor şi a animalelor, un rol hotărâtor, pe lângă implicarea personalul din cadrul D.S.P. a personalului din reţeaua sanitară veterinară, a altor autorităţi judeţene, un rol determinant revine autorităţilor locale prin gestionarea spaţiilor, a clădirilor nefuncţionale, prin efectuarea acţiunilor de toaletare şi igenizare a zonelor cu vegetaţie în exces, prin gestionarea câinilor fără stăpân, de asemenea crescătoriilor de animale care au obligaţia să sesizeze personalul sanitar veterinar de prezenţa paraziţiilor pe animale, să respecte data stabilită pentru efectuarea tratamentelor, precum şi populaţia prin modul cum caută să evite zonele cu vegetaţie abundentă, să se protejeze în zonele identificate cu risc favorabil muşcăturii de căpuşe, prin folosirea de îmbrăcăminte de protecţie adecvată.

Autor: Dr. Penţea Ioan – Secretar Executiv al Colegiului Medicilor Veterinari din Judeţul Sibiu

Importanta realizarii dezinfectiei, deratizarii si dezinsectiei

Pentru a intelege importanta realizarii dezinfectiei, deratizarii si dezinsectiei, va recomandam efectuarea cursului de specializare AGENT DEZINFECTIE, DERATIZARE, DEZINSECTIE (DDD), curs AUTORIZAT a carei prezentare o gasiti la pagina: www.sbinfo.ro

Urmariti in acest sens si anuntul dat de
Dr. Penţea Ioan Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari din Judeţul Sibiu

Profilaxia şi combaterea rozătoarelor ca vectori de răspândire a unor boli transmisibile la oameni şi animale

Transmiterea şi răspândirea unor agenţi patogeni (virusuri, bacterii, rickettsii, paraziţi) şi implicit a unor boli la animale şi de la animale la om, sau dintr-un loc în altul, sunt cauzate de contactul cu vectori contaminaţi, reprezentaţi de artropode (ţânţari, muşte, gândaci, căpuşe) dar şi de animale, în special de rozătoare (şobolani, şoareci, sau alte rozătoare din mediul silvatic).

Rozătoarele fac parte din clasa mamifere şi reprezintă, ca răspândire circa o treime din fauna globului pământesc.

În ţara noastră, conform unor date statistice, se pot întâlni un număr mare de rozătoare, grupate în şase familii, cu peste 35 de specii şi subspecii, caracterizate prin insuşiri de viaţă specifice, care explică rolul dăunător sub aspect economic şi al menţinerii şi răspândirii unor boli deosebit de grave.

Majoritatea rozătoarelor au un regim variat de hrană, atât de origine vegetală cât şi de origine animală, însuşire care le permite să se adapteze uşor la cele mai diferite surse de hrană.

În afara pagubelor economice, rozătoarele venind în contact permanent cu animalele domestice din exploataţii sau cu animalele sălbatice, pot fi considerate ca purtători de germeni şi vectorii principali în transmiterea a numeroase boli infecto-contagioase şi parauitare deosebit de grave, dintre care unele transmisibile la oameni cum sunt: leptospiroza, antraxul, turbarea, rujetul, bruceloza, tularemia, trichineloza, teniazele, ricketsiozele, toxinfecţiile alimentare, etc.

Înmulţirea şi răspândirea rozătoarelor este strâns legată de particularităţile lor de viaţă şi de hrană, fiind influenţată de condiţiile geoclimatice şi sociale, respectiv existenţa de locuinţe şi adăposturi insalubre, lipsa apei potabile şi a canalizării, schimbările de mediu, comerţul internaţional, practicile agricole noi, etc.

În ţara noastră cu climă continental excesivă rozatoarele au cele mai bune condiţii de dezvoltare şi înmulţire, implicit şi posibilitatea de a întreţine şi transmite cele mai diferite boli infecţioase şi parazitare.

Cele mai frecvente rozătoare intâlnite în ţara noastră sunt:

Şobolanul cenuşiu de casă care preferă cu predilecţie locurile cele mai umede ale locuinţelor sau alte spaţii cu umiditate, subsoluri, canale, pivniţe, magazii, grajduri, etc.). Este un animal omnivor (consumă orice aliment) distruge cerialele, legumele din magazii, risipeşte ce nu consumă şi murdăreşte alimentele cu urină şi fecale făcându-le impropii consumului pentru alte specii. Întrucât incisivii le cresc toată viaţa, ei rod permanent, distrugând mobile, textile, conducte, şi alte obiecte. Sunt lacomi şi îsi fac provizii de hrană. Se înmulţesc foarte activ, au o longevitate de 3-5 ani, cu 6-7 gestaţii pe an (în medie 30 zile fiecare gestaţie) cu 7-8 pui la nastere.Prezenţa lor poate fi identificată prin urmele lucioase lăsate de către labele lor prin circulaţie, prin excrementele proaspete de culoare brun-negru şi prin stricăciunile şi pagubele pe care le produc.

Şoarecele de casă este foarte răspândit trăieşte în locurile mai uscate ale locuinţelor ca: poduri, magazii, bucătării, cămări, sau alte spaţii unde găsesc hrană. Are un regim de hrană cu preferinţă pentru hrana vegetală (cereale sau legume şi fructe de orice fel), dar consumă, când găsesc, şi produse de origine animală Înmulţirea acestei specii se produce pe tot parcursul anului, femela naşte de 5 – 7 ori pe an, câte 4 – 8 pui Prezenţa lor se identifică prin mirosul specific al urinei sale „miros de şoarece”. Este un mare dăunător producând pagube materiale prin distrugerrea diferitelor obiecte şi prin deprecierea produselor alimentare.

Alte tipuri de rozătoare care vieţuiesc în ţara noastră sunt şoarecele de câmp, şoarecele de pădure, şobolanul de câmp şi şobolanul de apă.

Toate speciile de rozătoare au o acţiune nefavorabilă asupra sănătăţii oamenilor şi a animalelor prin pagubele materiale, prin discomfortul cauzat ca prezenţă şi miros, dar în mod special prin transmiterea unor boli infecto-contagioase şi parazitare.

Din aceste motive, profilaxia şi combaterea rozătoarelor constituie o ţintă cu importanţă majoră pentru toţi factorii administrativi şi de specialitate implicaţi, stabilindu-se în acest scop programe cu acţiuni specifice care să ducă la reducerea numerică prin limitarea înmulţirii si a răspândirii lor.

Acţiunea de prevenire şi combatere a rozătoarelor cuprinde o serie de etape condiţionate de particularităţile bioecologice şi alţi factori importanţi, respectiv:

  • cunoaşterea amănunţită a modului lor de viaţă şi de hrană;
  • pregătirea profesională, instruirea şi atestarea specialiştilor deratizatori;
  • delimitarea suprafeţei infestate;
  • selectarea metodei de combatere;
  • stabilirea spaţiilor de distribuire a momelilor;
  • aplicarea metodelor de deratizare;
  • inspectarea rezultatelor obţinute şi distrugerea cadavrelor rezultate;
  • continuarea măsurilor de combatere performante şi preventive.;

Combaterea rozătoarelor se poate realiza prin:

Masuri profilactice care urmăresc :

  • salubrizarea permanentă a colectivităţilor urbane şi rurale;
  • limitarea posibilităţilor de hrănire prin blocarea accesului acestora la alimente, ceriale, deşeuri alimentare, gunoaie, etc.
  • depozitarea alimentelor pe rafturi în recipiente etanşe pe care nu le pot roade (sticlă, metal emailat, etc.)
  • impiedicarea pătrunderii rozătoarelor în clădiri, imobile prin: fundaţii şi pavimente impermeabile, prin aplicarea de sifoane la pardoseală şi la canalizări, etc.)
  • deratizarea şi igienizarea vecinătăţilor pentru distrugerea focarelor instalate deja.
  • indepărtarea depozitelor de gunoaie, a resurselor de hrană şi ambalaje, din subsoluri, podurile locuinţelor din depozitele de lemne, de alimente sau de furaje..

Măsuri de combatere mecanică.

 Prin utilizarea de curse şi capcane din lemn sau metalice, tubulatură sau spaţii inchise prevazute cu orificii, in care se pot aplica momeli rodenticide sub forma de pastă sau pulberi.

Masuri de combatere biologic.

 Prin prezenţa duşmanilor naturali ai rozătoarelor, respectiv animalele carnivore (câine, pisică, lup, vulpe, viezure, jder, dihor, nevăstuică), alături de păsările răpitoare (uliu, bufniţa, cucuvea, coţofana, stârc, barza), asigurând un mediu propice pentru înmulțirea prădătorilor lor naturali, măsură care trebuie evaluată ca atare, în ansamblul metodelor de luptă impotriva acestor specii de rozătoare.

Masuri de combatere chimica.

 Prin utilizarea unor substanţe chimice, cu acţiune de intoxicare rapidă sau lentă, care trebuie să întruneasca anumite calităţi si eficacitate, respectiv:

  • să fie toxice numai pentru rozătoare, fără a afecta alte specii de animale şi păsări sau oameni;
    • să fie în termene de garanţie şi valabilitate să prezinte date despre denumirea comercială, substanţa activă, formularul de avizare, firma producătoare, grupa de toxicitate, numărul avizului şi data eliberării;
    • să fie absorbite repede şi in totalitate în organismul rozătoarelor şi să se elimine cât mai greu, pentru ca moartea lor să se producă lent, după câteva             zile, pentru a nu creea panică sau să alarmeze pe ceilalţi şobolani, sau şoareci care astfel sesizaţi nu mai consumă substanţele toxice sau părăsesc spaţiul supus deratizării;
    • să fie uşor de preparat şi aplicat ca pulbere pentru prăfuirea galeriilor sau ca momeli alimentare;
    • momelile se aplică pe suport alimentar: carne, salamuri, grăunţe, etc. aplicate pe căile de acces al rozătoarelor puse în serie la distanţe unele de altele;

Acţiunile de deratizare trebuie executate de operatori economici şi persoane instruite, testate şi autorizate, iar persoanele de execuţie să fie dotate cu echipament de protecţie adecvat şi să facă dovada examenelor medicale periodice.

Ţinând cont de modul de trai, hrană şi înmulţire a rozătoarelor, cât şi de nivelul posibilităţilor actuale economice, sociale şi de combatere, trebuie reţinut faptul că aceste specii nu pot fi distruse total, iar prin metodele uzuale se poate reduce doar proliferarea şi răspândirea lor în teritoriu, inclusiv limitarea posibilităţii de răspândire a bolilor transmisibile.

Formarea profesională a adulţilor focalizată tot mai mult pe nevoile pieţei forţei de muncă    

 Locurile de muncă sigure devin ţinta resursei umane, care este tot mai mult interesată de formarea profesională a adulţilor. Aceasta se poate realiza prin calea formală, respectiv cursuri autorizate, calea nonformală prin centre de evaluare a competenţelor profesionale autorizate si calea informală, realizată pe tot parcursul vieţii.

Tot mai multe persoane, din diverse medii sociale, doresc să se adapteze cerinţelor profesionale, pentru tot mai multe joburi din planul naţional.

Obiectivele noastre pentru anul 2017, sunt  focalizate pe realizarea programelor de formare din domenii de mare interes, care pot garanta siguranţa locurilor de muncă. Prin participare la cursuri si evaluări de competenţe profesionale autorizate, se pot furniza competenţe adecvate ocupaţiilor si calificarilor din ţara noastra, la care exista echivalentul Codul Ocupaţiilor din România si respectiv, Nomenclatorul Calificarilor.

Participând la cursurile referitoare la dezvoltarea abilităţilor manageriale, se pot pune bazele necesare oricărui business si management performant. Se pot dobândii cunostinţe despre comunicare, negociere, gestionarea situaţiilor conflictuale, evaluarea si recompensarea performanţelor individuale.

Cursuri din domeniile: calitate, securitate si sănătate in muncă, situaţii de urgenţă si mediu, pot veni in ajutorul tuturor celor interesaţi să dobândească o altă specializare, aliniată in procesul de imbunătăţirea performanţelor oricarei organizaţii, vezi: www.sbinfo.ro

Angajatorii recrutează si selectează personal bine pregătit profesional, pentru locul de muncă solicitat, in arii ocupaţionale care generează atât conformitate cât si siguranţă locului de muncă.

 

Agregatoare in piata fortei de munca

Era Internetului zi de zi ne bucură cu inovații și aceasta ne facilitează accesul spre informație în nenumărate moduri. Astăzi vom discuta fenomenul de agregator de joburi, care devine tot mai prezent pe piața forței de muncă.

Prima încercare de a crea o variantă digitală a ziarelor cu avizuri, care țin de locuri de muncă, au fost job boardurile. Acestea urmează – oricine poate accesa această pagină gratuit, mai mult ca atât oricine poate publica un aviz, în majoritatea cazurilor, la fel gratuit. Job boardurile sunt într-un oarecare sens întreținute și suplinite cu informații de utilizatori. Cu popularizarea constantă a Internetului, au început să apară job boarduri nișate sau chiar agenții de recrutare, care își desfășoară activitatea pe rețeaua internațională.

Eventual serviciile acestora au devenit mai complexe și a apărut conceptul de agregator. A agrega, conform DEX-ului înseamnă a se uni, a se alipi,ce exprimă direct principiul agregatoarelor.

Acestea colectează locurile de muncă din țară, oraș sau orice altă unitate teritorială, astfel centralizând o bază de date pentru confortul utilizatorului. Astfel, orice utilizator nu mai este nevoit să viziteze un număr mare de site-uri de profil, pentru a găsi mai multe joburi convenabile.

Agregatoarele care sunt populare în România și Europa sunt ro.jooble.org, monster.com și ro.indeed.com.

Piața forței de muncă este în perpetuă schimbare, atât la nivel tehnologic, cât și infrastructural. Profesiile pe care le caută candidații devin tot mai detalizate, fapt care inferă că site-urile ce prestează servicii în acest domeniu trebuie să-și ajusteze și ele infrastructura pentru a menține un nivel adecvat de competență pe piața de astăzi. La fel și noi trebuie să ne adaptăm acestor schimbări, în timp ce progresul tehnologic ni se adaptează nouă.